Salut, tot eu Stateam acum in casa si ma gandeam la prietena mea Diana, cu care am rupt prietenia acum aproximativ 1 luna. Motivele mele au fost intemeiate zic eu, desi am fost prietene 9 ani si in tot acest timp ne-am certat de foarte multe ori, dar tot impacandu-ne am sfarsit.In primul rand am vrut sa nu mai fim prietene pentru ca nu vedeam ce rost mai are "sa fim prietene" doar pe messenger, afara nu mai iesisem impreuna de vreo 2 luni, iesea mai mult cu celalalta prietena a ei din bloc pe care eu nu prea o pot suferi si cu ceilalti colegi ai ei, iar eu ma simteam data la o parte.Vara asta am avut multa nevoie de ea, de una din cele 2 prietene mai apropiate ale mele insa niciodata nu m-am putut baza pe ea. Diana avea mereu pretextul ca trebuie sa stea cu sora ei, etc, iar peste 15 minute o vad iesind afara cu altineva. Dupa ce am venit de la spital, in august, dupa operatia de coloana, aveam nevoie de prieteni langa mine sa recuperez vara pierduta insa...nu stiu ce sa cred, poate ii era rusine cu mine ca eram exagerat de dreapta si incordata...Si intrebarea mea ar fi daca ar mai avea vreun rost sa ma impac, cu ea [eu as vrea, si stiu ca si ea]dar nu stiu daca merita...totusi parca nu as vrea sa dau uitarii acestei prietenii de 9 ani...Multumesc mult

Ti-am citit randurile de 2 ori inainte de-a "tipai". Pari o fata desteapta, dupa felul frumos in care te exprimi. Dar un om mai destept decat noi doua la un loc, neavand somn, a trantit lumii o propozitie memorabila : marile dureri sunt mute! Nu-ti versi niciodata in public amarul inimii! Un site nu e duhovnic (in fine...sau preot, ca noi, facandu-ne cruce pe stanga, avem fericirea sa n-avem duhovnici). Presupun ca ai 17 ani, cu o eroare de + sau - 1. Nu sunt nici eu departe de varsta ta, insa stiu ca niciodata, oricat de abatuta as fi fost, oricat de deznadajduita si, de ce nu? - persecutata, n-as fi putut sa ma spovedesc publicului larg si "intelegator". Fii linistita insa! O prietenie de 9 ani nu se sparge precum un sloi de gheata. Desi imprejurarile au fost altele, desi vina imi apartine in totalitate, am avut si eu o prietena de care m-am despartit "pentru totdeauna" in urma cu 6 ani. Astazi, dupa trecerea timpului, ne intalnim la o cafea, depanand amintiri antice, cand eram tinere si proaste. Ea e casatorita si are un prunc, eu nu sunt si nu am.
Rabdare deci...nimic altceva. Si te-as sfatui sa stergi intrebarea, sa nu regreti mai tarziu...sa nu ajungi sa-ti spui candva oamne, cat de slaba am putut sa fiu!

Ea nu iti este prietena, probabil nu ti-a fost de la inceput, cauta sa ai incredere in altcineva, nu poti investi sentimente in cineva pe care nu te poti baza, este egoista

Buna...am avut si eu ca si tine o prietena, care imi era ca si o sora...si eu am patit asemanator ca si tine...cand aveam nevoie de ea nu era niciodata langa mine, dar cand avea ea nevoie de mine, lasam totul si mergeam la ea... oricum dupa ce si-a gasit o alta prietena a uitat si de ziua mea si ma suna numa cand ii trebuia ceva.eu am sfarsit aceasta prietenie...prietenii sunt ca sa te ajute, sa te sustina, si sa fie acolo langa tine cand ai nevoie de ei... daca se gandesc numa la ei si nu si la tine, nu are rost si nu o meriti.

Multumesc de raspunsuri...si deocamdata nu stiu daca sa sterg intrebarea sau nu, pentru ca intr-adevar am nevoie de sfaturi.

P. S:Am 13 ani