Dacă tu crezi că așa convingi oamenii să renunțe la vicii, plângând și dându-te cu fundul de pământ, ești în eroare, fată dragă.
În primul rând că nimeni nu renunță la un viciu decât dacă vrea neapărat ori e obligat de circumstanțe (a rămas fără țigări, singur pe o insulă pustie) și-n al doilea, nu ai de unde ști, la vârsta ta, pentru ce anume compensează viciul ăla în existența mamei tale. Mai pe românește, nu știi de ce continuă să fumeze, ce probleme are pe care crede că le poate ușura cu o țigară.
E decizia mamei tale dacă fumează sau nu.
Nu trebuie să îi impui tu să renunțe.
Nu rezolvi nimic dacă plângi.