anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Salut, TPU! Am nevoie de ajutor urgent! Povestea mea începe în felul următor. În trecut, locuiam cu unchiul meu, pentru că ambii mei părinți muriseră. Doar că unchiul meu nu era tocmai o persoană bună. Deși lucra ca polițist într-un sat uitat de lume, se ocupa cu afaceri murdare. Odată am auzit o poveste cum că el și nu știu ce bandă de oameni au oprit o dubă care transporta marfă și au jefuit-o. În plus, unchiul este o persoană violentă și mereu duce cu el un cuțit de vânătoare, pe care îl ține mai mult pentru intimidare decât pentru apărare. Prima dată l-am văzut luând parte la o luptă când aveam zece ani. Era într-un bar și îl ținea pe un bărbat de reverele hainei, în timp ce îi urla în față. Nu îmi aduc aminte exact ce, dar știu că după aceea m-a luat de mână și am plecat de acolo. Oamenii îl știu de frică. Când eram mic, nimeni nu îndrăznea să raporteze la poliție infracțiunile lui minore, ca o bătaie într-un bar sau un furt de găină.
Totuși, când am împlinit 18 ani, m-a dat afară din casă și mi-a spus că dacă mă mai prinde pe terenul lui mă omoară pe loc. Inițial, am fost speriat. Știam de ce e în stare. Și mai știam că nu-i plăcuse să mă crească. Așa că am plecat. Definitiv. Chiar și din sat. Anii au trecut... Acum am 30 de ani. Într-un fel, am reușit să am grijă de mine singur. În primii cinci ani, am lucrat pe unde am apucat și dormeam prin depozite (cu acordul patronilor), dar acum sunt stabil din punct de vedere financiar. Și, ca un prost ce sunt, m-am întors înapoi în sat. Bineînțeles, a trebuit să mă întorc la vechea casă a unchiului meu. Și, culmea, pe drum m-am întâlnit cu o fostă vecină. Ea e de vârsta mea și e căsătorită de șapte ani, din câte am aflat. După toate formalitățile, am întrebat-o dacă unchiul meu e acasă. Mi-a spus că nu, așa că am intrat în curtea unchiului meu. Nu știam exact de ce venisem înapoi în sat sau ce voiam de la unchiul meu, dar hotărâsem că voiam să știu de ce m-a dat afară din casă la 18 ani. De ce mi-a răpit acea parte din viață. Mă gândeam că era la serviciu sau ceva de genul, așa că m-am așezat pe un scaun din curte și am așteptat. Și, culmea, după un timp văd că cineva deschide poarta. Dar nu era el, ci vecina de mai devreme. Am întrebat-o pe cine caută, iar ea mi-a spus că pe mine. Am fost nițel surprins, pentru că tocmai vorbiserăm mai devreme. Dar am acceptat. Și, în loc să vorbim ca niște oameni normali la masa din curte, ne-am urcat pe acoperișul casei (e o casă țărănească, nu foarte înaltă). Asta a fost ideea mea, pentru că, în felul ăsta, vedeam strada mai bine și puteam să-mi văd unchiul întorcându-se de la serviciu. O vreme, am vorbit cu vecina mea despre viețile noastre. Cred că a trecut o oră. Dar, la un moment dat, am auzit un scârțâit ciudat din spatele nostru. La început nu mi-am dat seama ce este, dar apoi mi-a picat fisa. Scara. Cineva se urca pe scară, pe acoperiș. Instinctiv, mi-am lăsat capul în jos. A fost noroc. Persoana din spate, ajunsă pe acoperiș, a tras două focuri de armă. Unul în mine. Unul în vecina mea. Pe mine m-a ratat, dar vecina mea a căzut ca un sac de cartofi. Când m-am întors, unchiul meu stătea pe marginea acoperișului, cu două pistoale în mână și zâmbea teribil. De frică, m-am ascuns în spatele hornului, iar el venea spre mine, încet și m-a întrebat niște lucruri ciudate ca: „Ce faci? Ai mai crescut?". Nu știam ce să fac. Totul se întâmplase prea repede. Am hotărât că trebuia să fug, dar nu puteam să fac asta, pur și simplu, pentru că el avea două pistoale, iar eu nimic. Dar am văzut un celofan maro lângă mine, peste care stătea o cărămidă, ca să nu îl ia vântul. Am luat celofanul și, înainte să sar de pe acoperișul casei, l-am aruncat în aer, ca să creez o barieră între mine și unchi. A funcționat. Unchiul a tras un glonț spre mine, dar din cauza celofanului m-a ratat, pentru că nu îmi știa exact poziția. Eu am alunecat de pe acoperiș și am căzut în curte. Am fugit până la poartă și dus am fost.
Acum întrebarea mea e... ce să fac mai departe? Dacă mă vânează? Mi-e teamă. M-am întors înapoi în orașul în care lucrez, dar nu cred că e de ajuns.

2 răspunsuri:
| Catrice a răspuns:

Mișto poveste. Cum ziceai ca se numeste viitorul roman?hee hee

| Den1sa a răspuns:

Nu stiu ce sa cred, daca e adevarat ce si spus sau nu dar daca totusi e adevarat du-te la politie depune o plingere, eventual sa fii precaut si pregatit de orice