Am o problema ce ma framanta de multa vreme... vreau sa stiu ce se intampla cu mine... de cand ma stiu plang din orice,chiar exagerat uneori... ma uit la filme cu sora mea si plang la aproape fiecare in timp ce sora mea nu simte nimic... cateodata imi vine sa plang din niciun motiv,pur si simplu... mereu ma simt singura cu toate ca am cativa prieteni,ma simt trista, neajutorata intr-un mod exagerat... credeti ca as putea fi in depresi sau sunt doar sensibila

Din ceea ce ai scris tu, pare a fi mai mult decat o problema emotionala in sine. Totusi, odata ce sesizezi o modificare in comportamentul tau si nu ti se pare la locul ei, cred ca reprezinta o chestiune care nu necesita amanare. Sfatul meu este sa discuti cu unul din parinti. Poti sa vorbesti si cu sora ta, sa-i oferi perspectiva ta si sa-i ceri parerea. O intrebi de ce nu simte nevoia sa planga la o scena trista. Consider ca acest lucru ti-ar putea lumina situatia, intr-un fel sau altul. Daca ar fi sa analizam totul sub o alta forma: nu ar fi ceva extrem de grav. E... pur si simplu uman sa ai sentimente, sa simti nevoia sa plangi, sa te descarci. Insa tu trebuie sa-ti impui o anumita limita. Ai folosit de doua ori cuvantul exagerat", lucru ce ma face sa cred ca tu insati constientizezi ca ceva nu e okay. Incearca sa te controlezi, sa urmezi exemplul surorii. Nu stiu ce varsta ai, daar gandeste-te ce se va intampla pe viitor: vei intalni o persoana(sau mai multe), care fie in mod voit sau fara intentie, o sa te raneasca. Cum vei reactiona? Vei plange pana vei usca fiecare lacrima? Nu, nu e nevoie si nimeni nu merita acest sacrificiu. Esti o persoana sensibila. Obisnuieste-te cu ideea, dupa care incearca sa schimbi sentimentele pe care le nutresti, astfel incat sa nu cazi in extrema intunecata, depresii, complicatii. Nimeni nu isi doreste acest lucru.
Apropo, rugaciunea face minuni in astfel de momente. Multa atentie pe viitor, fara lacrimi de suparare sau regret, ci doar de bucurie!