Îmi amintesc că atunci când eram în clasa a6-a, aveam o colegă de care se lua toți. Nu doar cei din clasă, ci din întreaga școală. Nu din aceleași motive, dar s-a simțit la fel ca tine. Singură, jignită, obosită, îngrozită.
Nu am fost niciodată într-o situație de genul, nu a fost niciodată o clasă întreagă care să râde de mine, dar au fost câteva incidente neplăcute și câteva persoane în trecut care m-au jignit și m-au batjcorit. N-au fost așa multe, dar cumva, am o idee vagă despre cum te simți. Jignit, singur, trist, îngrozit. Apoi toate astea alternează cu o oboseală psihică fiindcă mereu se întâmplă asta.
Oamenii din ziua de azi sunt destul de idioți și sunt răi, mai ales cei mai mici, fiindcă nu sunt încă maturi, nici măcar un pic.
Și dacă n-aș fi știut că ești în clasa a6-a și mi-ai fi dat să citesc introducerea, aș fi putut ghici în ce clasă te situezi.
Vreau doar să știi că dacă oamenii râd de tine și-ți aruncă cuvinte urâte, nu tu ești vinovatul, nu tu greșești. Ci ei.
Mai mult de majoritatea au o mentalitate redusă și o inteligență nulă și sunt foarte încuiați.
Nu poți să le spui să se oprească, dar poți să fi deasupra lor. Dacă-i tratezi în aceași măsură, asta ar însemna că sunteți la același nivel. Și nu sunteți.
Ignoră-i și încearcă mereu să nu fi ca ei.
Și nu trebuie să le dai explicații de ce n-ai venit la școală. În viață, nu trebuie să dai explicații nimănui dacă nu vrei, niciodată.
Poate n-are importanță, dar sunt ferm convinsă că din clasa ta, există persoane care nu te consideră așa. Nu te cred prost și nici nu vor să te rănească, dar de asemenea, vor să fie acceptați. Iar greșeala asta o fac mulți; fac lucruri ce nu le stă-n fire, doar pentru a fi acceptați.
Repet, tu fi mereu undeva deasupra și niciodată să nu-ți pese de reputație, atâta timp cât ai conștință.
De asemenea, într-o altă ordine de idei, vorbește cu părinții tăi sau cu diriginta/dirigentele. Sau cu un profesor mai apropiat. U know, despre toată situația asta.
Nu ești singur.
Selectia naturala, cei puternici i calca in picioare pe cei slabi, asta e viata conformeazate, daca vei fi asa toata viata vei fi carpa tuturor de sters pe jos
Cata rautate pe plozii astia din ziua de astazi... oare asa sunt invatati acasa sa fie agresivi si umblatori de ura? Nu au minte si discernamant, nu ai ce sa faci pana cand ei nu se maturizeaza, asta le este mentalitatea de copii batuti in cap de soarta/
Nu trebuie sa le dai colegilor explicații de ce nu ai fost azi la școală. Vorbești doar cu profesorii despre asta. Apoi, nu trebuie sa îți pese de alți, tu fii însuți și nu tine cont de ei. Nu dai socoteala nimănui pentru ce faci.Dar răspunde la rău cu bine, adică învinge răul prin bine. Nu le răspunde cu aceeași moneda.
Cam rautaciosi in a 6a, nu crezi? Oare ce veti face cand veti fi mai mari, o sa ajungeti sa va violati in clasă?
Ca baiat ar trebui sa fii mai solid, iar cei din jur observa ca tu esti mai sensibil si le face placere sa vada cum altii sufera.Tot ce trebuie sa faci este sa nu ii bagi in seama. Poarta o pereche de casti in fiecare pauza si prefate ca nu ii auzi.Se vor plictisi in curand cand vor vedea ca nu dai importanta acestor "joculețe" de prost gust ale lor si se vor potoli.Si eu sunt timida, dar nu sunt calcata in picioare fiindca colegii mei vad ca eu nu reactionez la provocariile lor. Daca nu functioneaza ai putea discuta despre asta cu un adult sau chiar cu parintii tai.Pana la urma toti am avut perioada noastra de timiditate, doar ca diferenta dintre unii si altii este ca unii au scapat mai repede de ea, iar altii nici acum nu au reusit.Vei vedea ca atunci cand te vei maturiza vei scapa cu usurinta de timiditate.
Ăh, i-auzi sula mea, nu dai nici o explicație la nimeni.
Și dacă te-ntreabă cineva de ce n-ai venit și totuși vrei să le răspunzi le spui „Am căzut și m-am lovit la picior, acum e bine, vezi? Bagă nasul la copită." Poți să vii cu cineva mai mare să-i potolească dacă tu nu poți și nici nu ai vocabularul necesar să-i pui la pământ.
Însă totuși dacă știi că nu poți să-ți asumi cuvintele/faptele doar îi ignori și atât sau le spui că am stat acasă că așa am vrut eu.
Dacă sunt jegoși la sulă și sigur sunt o să sară ca niște câini la profesori să le zică că ai lipsit că că așa ai vrut tu că tu așa le-ai zis și atunci e momentul în care te ridici și îți susți cuvântul singur. „Am căzut și mi-am luxat piciorul și n-am putut să ajung, dacă nu mă credeți puteți s-o sunați pe mama." și atât și stai jos, mai mult de atât nu trebuie să zici nimic.
emilianxx întreabă: