Am o problema mai intimă, legată de ai mei.Eu nu îl suport pe taică-meu.De când eram mic mi-am facut o părere atât de proasta despre el încât am ajuns sa l urăsc.Totul a început de când eram mic, cam de prin clasa 1, inainte crescusem la bunici, pentru ca ai mei n aveau timp, aveau serviciu etc.Si de când a început școala, ma punea sa mi fac temele și de fiecare când greșeam, îmi rupea pagina, ma lovea, și tipa la mine, ajunsesem sa și plâng când vedeam ca am greșit, pentru ca știam ca va veni la mine și sa ma lovi.Si in general lucrurile mergeau asa cam pana in clasa 7 a, ca începuse sa ma ajute la matematica, pentru ca nu ma pricepeam foarte bine, și el mai știa matematica.La fel, de fiecare data când nu știam, se enerva, începea sa tipe la mine, și după ce spuneam răspunsul corect, ma lovea in umăr, pana mi l a învinețit, și asa a mers pana intr a 8 a, după care nu mai făceam cu el ca venise liceul etc.Dar de fiecare data când făceam ceva și ma certam cu maica mea de fiecare data îl suna, și după ma suna și ma certa.Au mai fost dați in care ma lovea.Si acum am crescut cu o ura fata de el, am ajuns intr a 11 a iar lucrurile au devenit Iara la fel, dar de data asta simt ca nu mai pot.Eu îl consider pe omul asta un animal, și mi as dori sa am puterea necesară câteodată sa pot sa ii arat cum ma simt și cum ma simțeam de fiecare data.Dar nu stiu ce sa fac.
Voi ce părere aveți? Vi se pare ok?
Aștept sfaturile voastre

Te-a traumatizat iar mamei tale ia convenit oarecum ca te tine sub control prin agresivitatea lui.
Este un parinte care nu stiu cat si-a dorit un copil sau cata rabdare a putut avea cu un copil si nu a inteles se pare nici pana azi ca educatia se face cu rabdare, vointa, vorba nu infricand si traumatizand copilul.Si eu am avut o situatie aproape similara doar ca pe mine nu ma lovea dar ma agresa verbal si ma infrica avand o atitudine dura si superioara.Consuma si consuma alcool iar cand venea acasa de la cel mai mic la cel mai mare (eu, maicamia, fratele meu)la toti tipa, ne tine treji si dupa 12 noaptea sa ne tina morala sa ne injure si blesteme si sa ne reproseze ca nu facem nimic bine.Ma obliga sa ii suport neamurile sa spun tot ce s-a intamplat in casa in lipsa lui, daca a ascuns mama ceva sau a facut ceva fara sa stie el, ma tinea treaza sa imi spuna sa nu fiu ca mama sa seman cu el ca el e tata si trebuie sa fac cum vrea el iar daca nu vorbeam cu el ceva (unde ma duc, daca am o problema, etc) a doua zi se imbata si ma jignea, injura, ma terorizat si si acum chiar daca am 22 de ani cand vad ca e trecut de ora la care vine el de la munca mi se face pielea de gaina si cand aud scartaitul lent a usi de la intrare ma doare stomacul si in capul meu e "sa nu vina la mine in camera".
Chiar daca am 22 de ani a reusit sa ma traumatizeze si sa am probleme pana acum doar ca acum mai iau atitudine.Si eu il urasc si ma lupt sa strang bani sa ma mut o data chiar daca stiu ca ma va cauta sa imi faca scandal si sa ma faca de rusine ori unde voi merge deoarece asa a facut si cu fratele meu asa a incercat si cu mine.

In multe privinte animalele sunt mai bune ca oamenii, sufleteste iti sunt superioare deci shh.

E tatal tau bun sau vitreg, ca nu inteleg? Dar tu ai incercat vreodata sa te apropii de el? Poate totusi are si el suflet, dar atata timp cat tu nu incerci sa intri ''sub pielea lui''...Incearca sa fii si tu mai altfel un pic,ati putea fi prieteni in loc sa il urasti atat de mult.E bine ca isi da interesul sa faca lectiile cu tine, vezi si tu ca alti parinti habar nu au de lectiile copiilor si nici nu-i doare, incearca macar varianta asta de a fi si tu mai rabdator, incearca sa il apropii de tine, nu sa-l indepartezi, stii tu ''interesul poarta fesul'' si poate lucrurile se vor schimba.Plus ca maine-poimaine vei fi major si vei putea sa iti alegi singur viitorul, mai ai rabdare, totul va trece.

Buna?!
Te inteleg..stiu la ceea ce te referi!
Totusi ti-as sugera sa incerci sa vorbesti cu el...o sa apara momentul ala cand el nu o sa mai fie si o sa regreți ura aceea