Salutare. Da, eu am trecut prin astfel de moment atat in anii adolescentei, cat si mai tarziu (acum am 31 ani). Inainte de toate, gandeste-te, incearca sa vezi rational vorbind, care ar fi motivele pentru care prietenii te evita. Sa fie pentru ca, de exemplu, le refuzi invitatiile in oras? Sau sa fie pentru ca esti rece in cadrul intalnirilor cu ei? Nu stiu, nu pot decat sa fac speculatii deocamdata, pentru ca nu te cunosc si nu iti cunosc comportamentul. Din experienta mea, imi amintesc ca intr-un fel chiar comportamentul meu m-a determinat sa raman singura o buna perioada. M-am analizat (realist) si mi-am dat seama ca ramasesem fara niciun amic pentru ca ori de cate ori ne intalneam, eu eram rece, distanta, sau nu raspundeam la glume, sau incepeam sa ii critic etc. (diverse chestii de genul asta). Dupa ce mi-am dat seama care era motivul pentru care am ramas singura, am inceput sa actionez exact pe invers. De exemplu: daca de obicei ma purtam rece cu amicii, la urmatoarea intalnire (cu aceiasi amici sau cu alte persoane) am reactionat diferit: am ras, am zambit, am facut glume, i-am imbratisat s.a.m.d. (cu alte cuvinte, am inceput sa fiu calda si deschisa, nu rece si distanta). La inceput mi-a fost greu pentru ca nu imi era tocmai natural sa ma comport asa, dar cu timpul m-am obisnuit. Incearca sa faci exact pe invers de cum faceai anterior (dar mai intai trebuie sa iti dai seama care este motivul pentru care ai ramas singur, ca sa stii exact asupra a ce anume trebuie sa "lucrezi").
Cu drag.
Rodica