Salut Luca!
Este oarecum normal ce se intampla si de ce gandesti asa. Stii, dupa un anumit timp, te intrebi... incotro merge viata, de ce este asa. Atunci cand iti doresti anumite lucruri si le ai, ce mai vrei? Ce iti mai doresti? Asta poate sa insemne ca lumea se axeaza pe idei, pe dorinte si pe speranta, iar odata indeplinite si consumate aceste lucruri, nu mai ramane nimic dupa. Doar alte lucruri si tot asa.
Ai vrut ceva, ai avut. Sunt sigur ca inainte sa ai ceva, voiai acel lucru, iar dupa altceva, pana cand... pana cand?
Da, poate omul acela are o viata grea, toti suntem legati cumva, conectati la lume, pentru ca in lumea asta se naste corpul nostru, un recipient pentru suflet, si tot in lumea asta il si lasam, practic doar il imprumutam. Suntem asa de mici, un punct invizibil in universul asta infinit, incat... ne gandim ca oamenii se supara intre ei din cauza ca cineva nu ii da o cana de apa altcuiva, iar acest lucru nici nu o sa conteze cu adevarat in infinitatea universului.
Suntem parte din ceva, iar acel ceva este asa de mare incat ne este greu sa il percepem.
Buddha zicea asa: "Este stupid cel ce aspirând către privilegii, avansări, profituri şi elogii crede că ar obţine astfel fericirea. Prin ceea ce generează, ele determină noi ataşamente care aduc mai degrabă un surplus de suferinţă."
Asa ca inca odata, ce iti ramane de facut? Strange din dinti, inchide ochii, simte cum toata lumea este a ta, pentru ca prin tine si prin noi se traieste aceasta lume, fii putin revoltat pe faptul ca viata este asa cum este, ca oamenii vin si pleaca, pareri noi se formeaza iar si iar, la fiecare secunda si asa... poate gasesti taria necesara, pentru a putea sa ii arati vietii, ca poti sa o invingi, ca poti sa traiesti asa cum vrei, ca poti sa te simti fericit in fiecare secunda, ca pur si simplu poti.
Daca vrei sa fii fericit cu adevarat, esti fericit.
Numai bine iti doresc! ^_^
Te înțeleg perfect. Cea mai adevărată tristețe e când ai totul și totuși ești trist. E normal să fi trist. O să treacă. Încearcă să te focusezi pe tine și să găsești lucrurile care îți plac, pe care să le faci cu plăcere. Și încerci să te apuci de ele și să vezi cum evoluează lucrurile.
Tristețea existențială e grea, știu, dar sperăm (sper și eu la mine) să treacă.