am si eu o intrebare.
De ceva vreme sunt tot confuz am mintea tulbure nu mai pot gandii limpede nu stiu cum sa explic... nu mai simt emotii, placere, sentimente, imaginatie etc.
Am tot timpul o stare de plictiseala de ( hai lasa-ma sa te las)
Simt ca ceva lipseste in mine dar nu stiu ce si tot incerc sa caut dar nu pot gasi. si asta imi da o stare foarte rea in minte care nu ma mai lasa sa fac nimic
Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult... este starea mea psihica
De ce nu mai am trairi sentimente, emotii, nu mai am o stare de spirit buna, nu mai stiu sa fiu optimist, sa visez.
SUNT CONFUZ DEA BINELEA! sa nu mai zic ca pana si de colegii din clasa m-am distantat.
Incep sa cred ca sunt nebun ca o iau razna.
Nici cu familia nu ma mai inteleg prea bine sunt tot timpul nervos si am doar 15 ani inpliniti recent.
Ma tot gandesc daca o sa mor cu starea asta in mine ... sau... cine stie poate o sa mor intr-un spital de nebuni.
Pentruca nu gasesc o explicatie logica.
Da! am facut 15 ani si? am trecut de pubertate ca sa nu mai stiu ce vreau
Daca treci de la o varsta la alta nu e obligatoriu sa te schimbi. pentru ca mentionez omu nu se schimba usor... si este sigur pe sentimentele si visele lui.
Dar eu?
De ce nu mai am. sunt pur si simplu gol
Prieteni nu imi pot face. pentru ca momentan stau la tara...la bunici... dabea dupa 1 an o sa plec la oras. si pana atunci? innebunesc?
Depresie nu este pentru ca nu am stari din astea de ce stiu eu sa-mi iau viata sau tentative din astea penibile.
Sau cine stie o fii si putina depresie
am mai fost asa dar starea asta tinea doar 2-3 zile maxim 4 si gata ma simteam din nou liber acum ma simt inchis intr-o cusca din care nu mai pot iesii parca as fii omorat pe cineva si am constiinta prea incarcata.
Note bune la scoala am. invat destul de bine... dar fara farmec asa cum am spus mai sus. eu nu mai am trairi nu mai simt nimic cand iau o nota buna. cand traiesc cele mai frumoase clipe cu familia. cand ma joc un joc cand iau parte la niste activitati cu colegii NU.( simt doar o simpla indiferenta pentru tot)
As sta toata ziua in pat si sa ma culc sa uit de tot si de toate sau ma rog si pc-u e o varianta
Sunt asa de cand am ajuns. la liceu. pentru ca in a 8-a mi-am dorit foarte mult sa ajung la un liceu renumit si cum nu s-a putut si asta a fost un soc... sau probabil ca am vrut sa fac multe in trecut si nu le-am putut
finaliza cu succes
( izolat in casa nu stau ca ies destul de recent la plimbari dar cum este si iarna noh. atmosfera este mai sobra nu prea ai chef de plimbare dar asta nu e important)
Vreau sa-mi revin. dar daca nu se mai poate? daca o sa fiu pentru tot deauna in aceasta stare coplesitoare...
( scuzati exprimarea dar nici macar vocabular nu mai am )
Chiar nu vreau s-o iau razna
Pentruca eu consider ca fiecare om este unic in felul lui si pe fiecare om in parte Dumnezeu l-a inzestrat cu ceva si eu stiu ca am multe daruri pe care nu vreau sa le pierd si pentru asta vreau sa lupt, sa nu le pierd
Poate ca au fost si momente mai grele cum ar fi ( ramas bun prietene) sau good bye my lover! dar nu cred ca mai conteaza asta)
Am nevoie si de prieteni apropriati dar si de prieteni spirituali si prietenii spirituali..sunteti voi!
Poate a trecut cineva prin asa ceva sau poate mai are cineva stari embrionare ca mine orice sfat e bine venit.Multumesc anticipat.
Sper ca nu v-am plictisit si cel mai mult sper sa veniti cu niste sfaturi
O seara buna tuturor!:*
... sau... cine stie poate o sa mor intr-un spital de nebuni.
In clasa a 8-a m-am simtit si eu suparat, la scoala cu prietenii oriunde dar liceul m-a schimbat enorm unele lucruri le-am invatat pe varianta mai grea dar nu conteaza pentru ca eu zic ca ce nu te omoara te intareste.Eu cred in Dumnezeu si cred ca absolut tot ce se intampla are un scop(chiar si lucrurile rele) vei trece peste aceasta etapa a vietii tine capul sus si cand cazi stergete-te de praf si ridicate si gandeste-te ca e o zi rea nu o viata rea.Ar trebui sa iti faci prieteni macar unul cu care sa poti sa razi sa vorbesti chestii pentru ca conteaza foarte mult.Eu iti urez succes si daca te-am ajutat catusi de putin eu sunt multumit.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Am aceeasi manifestare ca a ta, a mea este provocata de niste probleme la care nu am raspuns si tine de aproximativ 3 saptamani. O stare latenta mai exact. Cu timpul o sa treaca. Am mai avut asemenea episoade si au trecut de la sine.
Răspunde
Nu te lasa prada acestor trairi! lupta! ai toata viata inainte, iar lucrurile bune abia acum incep sa se intample! inlatura orice gand negativ cu unul pozitiv! asculta muzica, stai pe net, iesi la aer....la un moment dat fericirea se si invata! dar daca nu iei masuri, risti sa te afunzi intr-o depresie urata! si nu ai de ce! fa-ti planuri de viitor, incearca sa vizualizezi cu ochii mintii ce si cum vei face! vine primavara...si sper sa vina si in sufletul tau 
Stai linistit ca in timp vezi ca iti trece starea asta (o spun din nenumaratele experiente de genul asta). Bafta, si nu fa nimic prostesc
Pot fi doua lucruri ce iti cauzeaza acea stare. In primul rand, si varsta are o influenta relativ mare deoarece e perioada schimbarii cand ti se intampla o mie de lucruri si nu stii ce se intampla cu tine, nu mai stii ce sa faci si ce sa crezi si se creaza o stare continua de confuzii. Si pe de alta parte si faptul ca nu ai intrat la liceul la care ti-ai dorit a creat o suparate si o stare de reticenta fata de colegii de clasa.
Incearca sa gandesti mai optimist si sa admiti faptul ca ai intrat unde ai intrat si ca este un liceu la fel ca si celelalte, ca viata de liceu e la fel de frumoasa oriunde ai petrece-o.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
