Azi am intrat pe un site numit Jurnal.ro si am vazut ca adolescenti din ziua de azi vor sa moara , din cauza ca ei nu sunt nimic, asa gandesc si eu de fapt atunci cand sunt suparata tare ( foc) imi doresc ca nu mai traiesc fiindca nu are rost, dar atunci cand imi vad parinti nu vreau sa-i vad plangand, niciodata nu am avut curajul sa ma sinucid ( sa nu ma credeti cumva nebuna ). Am niste prietene care sunt cu mine imi clasa si in clasa a7a o prietena a avut o lama si tot se taia pe mana si in palma, nu pot sa va spun de ce fiihdca tin la ea, si eu m-am taiat dar nu tare ca duoa bronz a disparut. Voi ce credeti? Va dau funda celui care spune corect ceea ce am scris.

Bună.Adolescenţii trec printr-o perioadă grea într-un moment al dezvoltării lor iar acest fapt îi face să devină neliniştiţi,îşi pun o mie de întrebări şi caută să se cunoască,să înţeleagă,să experimenteze.Din păcate,mulţi intră în grupuri mai ciudate şi sunt obligaţi într-un anume fel să facă aceleaşi lucruri ca membri grupului.Un adolescent înţelege tot ce vrea el oricât i s-ar explica un lucru,iubeşte mult,dezamăgirea îl pune la pământ,suferă,nu este de acord cu nimeni, îşi doreşte să fie liber, să nu primească ordine.
Am observat şi trăit pe propria piele acea supărare despre care vorbeşti şi îţi pot spune că nu e în regulă, nu supărarea, ci gândurile pe care le ai la supărare.Se poate să fi atât de tare revoltat încât să nu te mai gândeşti deloc la părinţi, la rude, la cei care te-au întrebat cum te simţi.Viaţa este lucrul cel mai frumos şi fi sigură că trebuie să ai grijă de ea şi să o preţuieşti, ce ar fi dacă, atunci când părinţii noştri ar fi supăraţi pentru că au avut un program lung la muncă sau probleme financiare şa, ar ţipa şi ar spune ne dorim să murim, nu mai suportăm...problemele trebuie înfruntate, nu poţi fugi tot timpul de lucruri, nu te poţi ascunde, nu trebuie să mori pentru că nu îţi convine ceva.Problemele la această vârstă nu sunt aşa cum le vezi acum,are rost,are rost să trăieşti pentru că meriţi,nu îţi dai seama cât de minunat poate fi să trăieşti? şti cât de norocoşi suntem tocmai pentru faptul că trăim? în ciuda a tot ce se întâmplă în lume,viaţa e frumoasă şi nu trebuie să te gândeşti să mori,nu trebuie să te tai,nu trebuie să te porţi ca un sălbatic,trebuie să cauţi frumuseţea.Mă gândesc uneori că această dorinţă de moarte pe unii vă amuză şi chiar cereţi sfaturi şi idei de a vă lua zilele,sper să nu fie aşa. Sper să nu fiţi aşa de laşi,de inconştienţi, de sedaţi, de influenţaţi încât să credeţi că este bine a fi mort, a provoca durere trupului, a face lururi pe care sincer îţi spun că mulţi le vor regreta.Mergeţi şi faceţi o vizită psihologuli şcolii şi nu vă mai ruşinaţi că nu e problemă fără rezolvare.
Cred că trebuie să o lăsaţi mai puţin cu internetul,cu tv-ul şi să puneţi mâna să citiţi, modelele pe care mulţi le aveţi sunt demne de milă şi nu vă ajută deloc, doar contribuie la căderea voastră! Lasă sinuciderea şi tăiatul şi doriţi ceva mai bun pentru voi. Gândiţi, că toţi vă credeţi deştepţi dar să şti că deşteptul alege viaţa, nu moartea.Peste tot şmecheri şi talentaţi când de fapt...