Nu te descuraja atât de tare. Doar pentru că nu ai găsit încă prietenii potriviți, cu care să te simți în largul tău nu înseamnă că ești de vină cu ceva. Nici eu nu am niciun prieten "adevărat". Vorbesc cu colega mea de bancă, însă doar legat de teme și alte chestii de îmbrăcăminte dar nu mă știe nici 10% și cred că nimeni nu o să mă cunoască cândva cu adevărat. Acum 2 ani, pot spune că ieșeam aproape în fiecare zi cu un grup imens de prieteni (cam 15-16 și eram de o vârstă) era minunat. Dar, timpul a trecut și ne-am îndepărtat cu toți. Eu nu, îmi doream în continuare să fac parte din gașca lor, dar au apărut noi fețe, băieți noi care mi-au cam luat locul. Eram chemată odată la 2-3 săptămâni pe afară și de fiecare când ieșeam mă simțeam nebăgată în seamă și invizibilă. Simțeam că ei au construit atâtea amintiri fără mine, că eu numai puteam ține pasul cu ei. Așa că m-am îndepărtat și eu. Găseam mereu un motiv banal ca să numai ies cu ei rar. Odată ce i-am ignorat, m-au exclus de tot din grupul lor. Dar ceea ce doare cel mai tare, este că nu mi-au spus-o niciodată în față. M-au ignorat, fără să îmi spună că sunt în plus. M-au explus încetul cu încetul, iar acum îi văd mereu, fericiți și cu membri noi în gașcă, pe care nici măcar nu-i cunosc în prezent. (pentru că au trecut 2 ani de atunci și e groaznic să te întâlnești pe stradă cu ei mereu, sau să le vezi postările după insta împreună) M-am îndepărtat și am devenit antisocială, dar la fel ca și la tine, dacă mă bagi în seamă măcar puțin de tot, încep să vorbesc minute întregi, ca o persoană foarte socială. Însă, din nefericire puțini sunt cei care m-au băgat în seamă. Și dacă o fac, nu o fac mereu, ci doar pentru o perioadă limitată de timp. Acum 2 ani, puteam zice zâmbind că (,) cred în aceea "prietenie adevărată
" care trece peste orice și este la fel de frumoasă chiar și după 30-40 de ani.
Dar, acum mi-am pierdut toate speranțele că voi găsi așa o prietenie. Visez însă, la o prietenie simplă... sinceră și care să dureze cât mai mult. Real sau online, pentru mine numai contează. Mă mulțumesc cu orice. Nu vreau obligatoriu să avem aceleași interese, doar să mă înțeleg cu acea persoană.
Cine știe, pentru tine, poate că mai există un strop de speranță. Fii optimist pentru că nu strică deloc să fi optimist. Viața este prea scurtă și dramatică, ca să fi pesimist. Plus că stresul nu-i bun pentru sănătate.
Ține minte că în viața ta, vor apărea și vor dispărea o grămadă de oameni. Oamenii vin și pleacă. Dar există și acea categorie de oameni, care îți vor rămâne mereu alături. Vrei cu disperare să îți faci prieteni, iar acesta este un semn bun, cu siguranță! Continuă să fi așa. Chiar cred în povestea vieții tale!
Zâmbește-le tuturor, chiar și fără motiv. Admiră natura și atunci când te vei aștepta mai puțin, acel cineva important pentru tine, prietenul/prietenii vor apărea.
Dacă îți plac jocurile pe multiplayer, atunci caută să cunoști câți mai mulți oameni pe acolo și intră în vorbă cu ei. Nu se știe niciodată! Fi tu mereu cel care face primul pas! Dacă nu poți face asta în mediul real, fă-o în cel online!
Implică-te în super multe activități în liceu/școală (la ce ești tu) ca să devi cât mai cunoscut. Nimic nu este întâmplător în viață. Totul se întâmplă cu un anume scop.
Cât despre acea fată, care te-a refuzat și ți-a frânt inima... presupun că nu-ți poți cere să o uiți. Pentru că asta, doar tu o poți face, dacă vrei cu adevărat.
Dacă ea nu a acceptat nici măcar să rămâneți prieteni, atunci nu știe ce pierde și nu te-a cunoscut cu adevărat! Cu toți, suntem minunați în felul nostru și dacă ea a dat așa ușor cu piciorul în tot, problema ei. Nu-ți pot sugera să te îndepărtezi de ea, cine sunt eu să fac asta? Când placi sau iubești pe cineva cu adevărat, acea persoană lasă aparente în inima ta, care par imposibile de șters. Dar inima ta poate fi vindecată, numai dacă îți dorești asta cu adevărat. Nu te închide în tine, pentru că astfel îți faci mai mult rău ție. Fii deschis când e nevoie și o enigmă de mistere, când nu e nevoie. Poate că povestea voastră nu a fost să existe. Timpul le vindecă pe toate. Deși ți-se pare greu și imposibil acum, pe parcurs nu va mai fi deloc așa.
Sper că am reușit să te fac cel puțin să râzi amuzat de răspunsul meu, dacă nu am reușit să te fac să crezi în tine. Un 2019 plini de bucurii îți urez!
Eu am mai multi prieteni straini decat romani. Aici depinde si de personalitatea ta. Ti-as sugera sa cauti grupuri la scoala. La mine cand eram la liceu aveam niste grupuri : de teatru, de robotica, etc. Daca nu ai du-te si vorbeste cu directorul scolii, fara teama, intreaba-l daca s-ar putea sa iti faci propriul tau club. Si cu faza cu fata; asta e in viata, se mai intampla; iti garantez ca dupa ce ai sa gasesti o alta fata, ai sa te intrebi ce ai gasit la prima fata de ai suferit atat. Sa sti ca daca te simti singur pe lume, du-te si vorbeste cu un psiholog, sau cu un preot(si spune-i ce ai pe suflet); iti garantez ca ai sa te simti mult mai bine.
Pentru fata aceea nu insemni nimic!
Nu te merita nici ca prieten!
Daca nu poti trece peste mai bine stergeo de la prieteni!