Mie mi se pare normal pentru ca si eu am fost intr-o situatie asemanatoare (nu dau amanunte). Ideea e ca eu nu am fost prea atasata emotional de acea persoana. Si da, ma simteam bine in preajma ei si ma distram cu ea, dar pur si simplu nu mi-a venit sa plang. Poate nici tu nu erai suficient de apropiat de ei. Ar fi si alte motive, de ex:orgoliul - pentru ca nu vrei sa fi vazut plangand "sa nu-ti strici imaginea". E ok, desi poti parea ignorant si fara inima uneori ☺. Dar oricum, baietii nu prea plang la chestii de genu'.
Stiu, nu? E greu, daca esti sensibil, moale si foarte emotiv, lumea te crede un papa-lapte, daca faci pe insensibilul, lumea te crede ca ai inima de piatra si nu o sa te iubeasca nimeni. Eu m-am impacat cu ideea de a fi eu, si nu vreau sa ma schimb, exista o persoana pentru fiecare tip de om ( partener spre ex ). Daca nu, mor singur, dar macar stiu ca mi-am trait viata cum am vrut, si nu m-am asuns de nimic. Eu sunt un simplu gamer, care vrea sa descopere ca mai multe curiozitati, nu imi place sa stau locului, iar cand se ofera o plecare, excursie, nu conteaza unde e, eu ma duc, imi place sa explorez. Un Apple fanboy, ateu(unii zic ca satanist, dar ce sa le faci), nu imi place decat muzica POP ( Nu toate ), trap si dubstep, nu mint, zic verde in fata, nu sunt timid delooooc! Imi place tehnologia, sunt foarte creativ, si nu prea ma tem de nimic. Mai e cevva dar cam asta e o descriere pe scurt a mea. Crezi ca voi gasi pe cineva, ma simt cam singur, (
Da, stai chill. Sigur vei gasi pe cineva care te va iubi asa cum esti. Si e foarte bine ca esti tu insuti si faci ce-ti place si nu-ti pasa de parerile altora. Si cum ai zis si tu, exista o persoană pentru fiecare tip de om
Salut! Eu cred ca nu ai nici o problema, e doar chestia ca unii oameni sunt mai sentimentali și alții nu. Poate e chestia ca nu erai așa de apropiat cu bunicii tai și ție îți părea rău, dar pur și simplu nu îți venea sa plângi pentru ca nu ești o persoana sentimentala. Cu unii oameni nu simți o conexiune atât de puternica și de asta nu simți un regret sau o compasiune foarte mare când li se întâmpla ceva. Presupun ca ești in perioada adolescentina, cel puțin așa cred eu. O alta presupunere de-a mea e ca poate când ti-au murit bunicii erai intr-o stare de șoc, căci încă nu reușiseși sa procesezi ce se întâmplase. Pe lângă asta, nu uita ca oamenii tind sa perceapă și sa se comporte diferit când cineva a decedat - unii plâng sau tipa, iar alții țin toate aceste emoții înăuntrul lor ( unii țin aceste emoții conștienți si vor sa arate ca sunt puternici sau sunt închiși in ei și tind sa retrăiască aceste emoții de unii singuri fiind in șoc, in cazul tău cred ca ții aceste emoții inconștient in tine ). Asta e părerea mea cel puțin. Nu cred ca ai vreo problema sau ca ești lipsit de emoții, pur și simplu asta e felul tău de a trai o pierdere a cuiva apropiat - preferi sa nu plângi și sa ții emoțiile inconștient in tine. Bafta și scuze pentru acest mesaj foarte lung
croissant întreabă: