Salut TPU.
Este cineva de aici care inca mai este Emo?
Sau a fost la viata lui?
Sau care ascult muzica Rock etc.
Ofer funda!

Nu recomand la nimeni. Acum sunt atras de psihologie și psihiatrie și încerc să ajut oameni aici, pe această platformă, am fost emo, dar aveam prieteni și eram sociabil zi extrovertit și m-am automutilat și "m-am adăpat de la fântâna de lacrimi, denumită viață", , cum era un status emo. Dar nu mă îmbrăcăm în negru. Mă îmbrăcăm ca un băiat obișnuit. Nu încurajez asta și nu sugerez sub nici-un fel, ca cineva să fie așa. Mulți sunt emo în ziua de azi, dar nu se numesc așa și se numesc depresivi, adică cei care suferă de depresie, care încearcă să ascundă răni, sunt genul de persoane care se rănesc ușor, tipologia celor buni, a celor care încearcă să-și ascundă durerea, să-și acopere golul din suflet cu sentimentul de mulțumire al celorlalți, care zâmbesc și ascund tristețea, care maschează, uitând, astfel că aparențele și fericirea exterioară, care este doar de fațadă, umbrește atât de mult sufletul, îl săcatuiește, obosesc și se simt extrem de singuratici, aproape ca niște lupi. Din păcate, așa aste fostul meu coleg, suferă de tristețe psihică. Am avut depresie când eram mic, nu recomand la nimeni
El este la fel ca multe alte persoane hărțuite de viața asta oameni, care se vor simți hărțuiți și singuratici. Colegul meu, pentru că s-a despărțit de mine. Sentimentul lor de apartenență, derivă atât de mult din aspecte exterioare și din părerea celorlați, când uită de fapt că fericirea bine din interior. Unde mai sunt, ei arunci? În condițiile în care suntem învățați când să plângem, când să râdem, când să ne bucurăm și când să ne intristăm, oare unde mai suntem noi? Când simțim cu adevărat, când ne exprimăm cu adevărat și când se exprimă prin noi, ceea ce ne-a fost inoculat? Funda?