Eu sunt o persoana asa mai timida de felul meu.Sunt asa de timid incat nu stiu nici ce sa vorbesc cu colegii in timpul pauzei la scoala.Imi puteti da cateva sfaturi de a invinge timiditatea si cateva subiecte de vorbit? Dau funda.Multumesc Anticipat

Sper sa iti fie util urmatorul articol.
Cum pot fi mai sociabil?
„Nu am fost niciodată prea vorbăreţ. Credeam că dacă spun ceva voi fi evitat. Mama este foarte timidă şi cred că acesta este motivul pentru care am ajuns să fiu şi eu la fel." — Artie.
AI VREA uneori să fii mai puţin timid şi, în acelaşi timp, mai prietenos şi mai sociabil? Aşa cum s-a arătat în articolul precedent din această serie, timiditatea este o trăsătură larg răspândită. Aşadar, nu este nimic în neregulă cu tine dacă ai tendinţa de a fi tăcut, serios sau rezervat. Dar timiditatea exagerată poate fi o adevărată problemă. Aceasta cel puţin te poate împiedica să te bucuri de prietenii. De asemenea, îţi poate fi greu să te simţi bine sau să te comporţi normal în societate.
Chiar şi adulţii se luptă deseori cu timiditatea. Barry este un bătrân în congregaţia creştină. Dar, când se află într-un grup, are tendinţa de a fi tăcut. El recunoaşte: „Simt că sunt incapabil să spun ceva demn de a fi luat în considerare". Soţia sa, Diane, are aceeaşi problemă. Cum procedează ea? Ea spune: „Îmi place să stau în compania unor oameni care sunt sociabili, deoarece conduc ei discuţia". Care sunt unele modalităţi prin care poţi deveni şi tu mai sociabil?
Nu te mai subestima
În primul rând, trebuie să-ţi reexaminezi punctul de vedere cu privire la tine însuţi. Te subestimezi întotdeauna, spunându-ţi că altora nu le va plăcea de tine sau că nu ai nimic interesant de spus? Faptul de a nutri sentimente negative cu privire la tine însuţi nu face altceva decât să te împiedice să fii sociabil. La urma urmei, Isus a spus: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", nu în loc să te iubeşti pe tine însuţi (Matei 19:19). Aşadar, este un lucru potrivit şi sănătos să te iubeşti pe tine însuţi într-o oarecare măsură. Îţi poate da încrederea de care ai nevoie ca să te apropii de alţii.
Dacă simţi că ai un respect de sine scăzut, probabil îţi va fi de ajutor să citeşti capitolul 12 al cărţii Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice, intitulat „De ce nu-mi place de mine însumi?". Informaţiile din acest capitol te pot ajuta să înţelegi că eşti o persoană cu multe calităţi şi capacităţi. În fond, chiar şi faptul că eşti creştin demonstrează că Dumnezeu vede ceva de valoare în tine! De fapt, Isus a spus: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis". — Ioan 6:44.
Manifestă interes faţă de alţii
În Proverbele 18:1 găsim următorul avertisment: „Cel ce se retrage în singurătate caută ce-i place lui însuşi". Într-adevăr, dacă stai singur, este foarte probabil că îţi vei da prea multă atenţie ţie însuţi. În Filipeni 2:4 suntem încurajaţi ‘să ne uităm nu la foloasele noastre, ci şi la foloasele altora’. Când îţi îndrepţi atenţia spre interesele şi necesităţile altora, te preocupi mai puţin de tine însuţi. Şi cu cât te interesezi mai mult de alţii, cu atât este mai probabil că te vei simţi îndemnat să iei iniţiativa de a-i cunoaşte.
Să ne gândim, de exemplu, la Lidia, o femeie care a ajuns să fie considerată simbolul sociabilităţii şi al ospitalităţii. Biblia ne spune despre ea că, după ce a auzit cuvintele apostolului Pavel şi s-a botezat, i-a rugat pe Pavel şi pe tovarăşii lui: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi. . . în casa mea" (Faptele 16:11–15). Deşi nu era creştină de mult timp, Lidia a luat iniţiativa de a-i cunoaşte pe aceşti fraţi; şi fără îndoială că a avut parte de multe binecuvântări datorită acestui lucru. După ce Pavel şi Sila au fost eliberaţi din închisoare, unde au mers ei? Este demn de remarcat că s-au întors în casa Lidiei! — Faptele 16:35–40.
În mod asemănător, îţi vei da seama că majoritatea oamenilor vor reacţiona favorabil la interesul pe care îl manifeşti faţă de ei. Cum poţi începe să faci lucrul acesta? În continuare sunt enumerate câteva sugestii care îţi pot fi de folos.
● Începe cu lucruri mici. A fi sociabil nu înseamnă a deveni un extravertit ostentativ sau o persoană proeminentă în înalta societate. Depune eforturi de a vorbi cu oamenii, abordând câte o persoană o dată. Ţi-ai putea stabili ca obiectiv să începi o conversaţie cu cel puţin o persoană de fiecare dată când asişti la o întrunire creştină. Încearcă să zâmbeşti. Exersează faptul de a-ţi privi în ochi interlocutorul.
● Sparge gheaţa. Probabil, te întrebi cum poţi face acest lucru. Dacă într-adevăr manifeşti interes faţă de alţii, de obicei nu este greu să găseşti subiecte de conversaţie. O tânără din Spania, pe nume Jorge, spune: „Am observat că simplul fapt de a-i întreba pe ceilalţi ce mai fac sau de a le pune întrebări cu privire la munca lor te ajută să-i cunoşti mai bine". Un tânăr pe nume Fred dă următoarea sugestie: „Dacă nu ştii ce să spui, începe prin a le pune oamenilor întrebări". Bineînţeles, nu ai vrea ca oamenii să se simtă interogaţi. Dacă o persoană pare să nu dorească să-ţi dea răspunsuri, încearcă să-i împărtăşeşti anumite informaţii despre tine însuţi.
Mary, mama unei adolescente, afirmă: „Mi-am dat seama că cea mai bună modalitate de a-i face pe oameni să se simtă bine este aceea de a-i face să vorbească despre ei". Tânăra Kate adaugă: „Este de folos şi faptul de a le face complimente oamenilor cu privire la îmbrăcămintea lor sau cu privire la altceva. Îi faci să se simtă plăcuţi". Desigur, fii sincer şi nu face măguliri deşarte (1 Tesaloniceni 2:5). În general, oamenii vor reacţiona pozitiv la cuvinte amabile şi plăcute rostite cu sinceritate. — Proverbele 16:24.
● Fii un bun ascultător. „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire", spune Biblia (Iacov 1:19). La urma urmei, o conversaţie este un schimb de idei, nu un monolog. Aşadar, dacă ai tendinţa de a fi timid cu privire la faptul de a vorbi, acest lucru poate fi, în fond, în avantajul tău! Oamenii îi apreciază pe cei ce sunt buni ascultători.
● Alătură-te conversaţiei. După ce câştigi experienţă în arta de a conversa în doi, încearcă să te alături şi conversaţiilor în grup. Şi în acest caz, întrunirile creştine sunt un loc ideal unde poţi cultiva această capacitate. Uneori, cea mai simplă modalitate de a intra într-o conversaţie este aceea de a te alătura uneia deja începute. Bineînţeles, în acest caz sunt foarte importante bunele maniere şi discernământul. Nu întrerupe în mod nepoliticos o conversaţie care este în mod evident o discuţie confidenţială. Dar, când este clar că într-un grup se poartă o conversaţie uşoară, încearcă să te alături discuţiei. Dă dovadă de tact; nu întrerupe discuţia şi nu încerca să preiei tu controlul asupra conversaţiei. Încearcă să asculţi câtva timp. Când te vei simţi în largul tău, vei putea probabil să faci câteva comentarii.
● Nu aştepta perfecţiune din partea ta. Uneori tinerii se îngrijorează prea mult să nu spună ceva greşit. Elisa, o tânără din Italia, îşi aminteşte: „Îmi era întotdeauna teamă că, dacă aş fi spus ceva, spuneam ceva greşit". Cu toate acestea, Biblia ne reaminteşte tuturor că suntem imperfecţi, prin urmare, ne este imposibil să vorbim fără să greşim (Romani 3:23; compară cu Iacov 3:2). Elisa afirmă: „Mi-am dat seama că aceştia sunt prietenii mei. Deci ei mă vor înţelege dacă spun ceva greşit".
● Păstrează-ţi simţul umorului. Este adevărat că e jenant să spui ceva ce nu ai fi vrut să spui. Dar, aşa cum remarcă Fred, „dacă efectiv te linişteşti şi râzi de tine însuţi, momentul trece repede. Faci din ţânţar armăsar dacă te nelinişteşti, te simţi dezamăgit sau te îngrijorezi".
● Ai răbdare. Trebuie să fii conştient că nu toţi vor reacţiona imediat. Dacă are loc o întrerupere jenantă a conversaţiei, lucrul acesta nu înseamnă neapărat că persoana nu te place sau că ar trebui să renunţi la încercarea de a mai vorbi. Uneori, oamenii sunt pur şi simplu preocupaţi de ceva sau sunt timizi ca tine. În situaţii de acest gen, s-ar putea să-ţi fie de folos să-i dai puţin mai mult timp persoanei ca să se simtă în largul ei cu tine.
● Încearcă să vorbeşti cu adulţii. În unele cazuri, adulţii, în special creştinii maturi, manifestă multă empatie faţă de tinerii care se luptă cu timiditatea. Aşadar, nu-ţi fie teamă să încerci să începi o conversaţie cu o persoană mai în vârstă. Kate spune: „Mă simt în largul meu în compania adulţilor, deoarece ştiu că adulţii nu mă judecă, nu mă ridiculizează şi nu mă fac să mă simt jenată, aşa cum ar face-o cei de vârsta mea".
Să ai ca motivaţie iubirea
Deşi aceste sugestii îţi pot fi de folos, nu există o reţetă simplă pentru învingerea timidităţii. La urma urmei, aceasta nu constă în aplicarea vreunei tehnici sau proceduri inteligente. Cheia învingerii timidităţii constă în faptul de ‘a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi’ (Iacov 2:8). Da, învaţă să te interesezi de ceilalţi oameni, în special de fraţii şi surorile tale creştine (Galateni 6:10). Dacă ai o iubire sinceră în inimă, vei depăşi teama şi nesiguranţa şi vei depune eforturi ca să-i abordezi pe ceilalţi. Aşa cum a spus şi Isus, „din plinătatea inimii vorbeşte gura". — Matei 12:34.
Barry, menţionat la începutul articolului, face următoarea remarcă: „Cu cât ajung să-i cunosc mai bine pe alţii, cu atât îmi este mai uşor să le vorbesc". Cu alte cuvinte, cu cât exersezi mai mult faptul de a fi mai sociabil, cu atât îţi va fi mai uşor să fii sociabil. Şi, în timp ce-ţi faci noi prieteni şi te simţi tot mai acceptat de alţii, vei simţi fără îndoială că a meritat efortul!
Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi alte articole utile.

Salut! Si eu sunt timida, dar am o metoda mai ciudata pe care o folosesc când sunt in situația de a vorbi cu colegii. Incerc sa ma gandesc la un subiect interesant si daca imi e prea frica sa le spun ma ciupesc singura atat de tare de mana pana le spun. Sper ca te-am ajutat.