Viata este ca un joc de carti in care-ti licitezi anii, mizand pe niste atuuri si cel putin o strigare. Dar pana la urma totul depinde numai de cel care face cartile.
Platon copara viata cu jocul de zaruri, la care arunci cum iti convine, iar dupa ce ai aruncat, trebuie sa te folosesti bine de ceea ce a cazut.
Cuvintele nu sunt un joc de artificii, ele sunt arme care pot ucide sau inalta.
Daca nimic nu e real, daca totul e o creatie gratuita si absurda, ca intr-un mare vis, un joc iresponsabil repetandu-se la infinit, existenta noastra n-ar mai avea nici o seminficatie si nici o valoare. Am fi definitiv pierduti.
Lumea aceasta a amintiriilor din copilarie, a vorbelor si a jocurilor pe care le nascoceam mi se va parea, mereu, dureros de mai adevarata decat celalta lume.
Visele noastre naruite nu le avem niciodata la voia intamplarii. Ele sunt intotdeauna o piesa dintr-un joc de puzzle mai mare, un capitol dintr-o poveste mai lunga.
Iti ascunzi plansul sub valul surasului. Te joci cu mine, ca sa nu te inteleg atat de usor.
fundita?