In general sunt o persoana vesela, dar acum chiar m-a apucat o melancolie stranie. Nu inteleg de ce, pentru ca in familie totul e bine, prietenii imi sunt alaturi, iubitul se poarta cu mine foarte frumos si ne iubim mult. Deci, in concluzie am o viata frumoasa, la scoala totul si mai bine, notele mele se mentin foarte mari, colegii imi sunt majoritatea buni prieteni. Dar cum ajung acasa am impresia ca imi cade cerul in cap! Nimeni nu intelege ce e cu mine, nici eu nu inteleg?! Ati mai cunoscut pana acum vreo stare asemanatoare? Ce se intampla? Incep sa ma ingrijorez...
Ma poate ajuta cineva, va rog?
Dau fundita:*

Probabil te schimbi, esti adolescenta.hormonii au o mare parte din vina, nu ar trebui sa te ingrijorezi, starea aceasta ar trebui sa dispara la o anumita perioadata de timp, daca problema persista ari fii cazul sa vorbesti cu parintii tai si sa mergi la un psiholog.
Ramai cu bine.:*

M avut aceeasi problema, chiar mai rau. teoretic aveam aceeasi problema doar cu ceva in plus: nu ma puteam gandi decat la lucruri urate si am plans foarte mult...chiar tremuram...eram speriata.Si m-am hotarat sa merg la psiholog. La inceput a fost ciudat si mi-era oarecum rusine, dar apoi dupa cateva saptamanani am invatat lucruri pe care nu le stiam despre viata, care mi-au dat incredere si de atunci ma simt mai bine ca niciodata. Nu iti fie frica sa mergi la pshiholog. Te va ajuta si vei invata lucruri noi si vei deveni mai optimista si vei iesi din aceasta stare de melancolie. SUCCES.

Probabil,tocmai pentru ca iti merge bine; chiar perfect dupa cum reiese din descrierea ta,ai senzatia ca vietii tale ii lipseste ceva,acel ceva care sa te umple de entuziasm si energie de fiecare data cand deschizi ochii dimineata,ceea ce te face sa numai apreciezi viata ta minunata din prezent pe deplin,fiind,fara sa vrei,nemultumita de ea si dorind sa se schimbe ceva,desi, aparent, totul merge bine.Eu te sfatuiesc sa-ti faci ordine prin stilul tau de viata si desi pare imposibil, sa cauti acul din carul cu fan ce se pare ca-i da vietii tale monotonia aceasta interminabila.

Du-te la un psiholog te va ajuta mult.

Eu cred ca ai nevoie de o schimbare...de ceva nou.incearca sa faci lucruri ce nu leai mai facut niciodata.si poate asa te vei simti implinita