In iunie fac 14 ani, şi recunosc că am o minte prea"coaptă" pentru vârsta mea. (Sau cel puţin aşa cred eu.) -nu mai detaliez- Problema mea este legată de prieteni. am doar 2/3 prieteni in care am început să-mi pierd încrederea. Nu ştiu de ce dar imi e foarte greu să-mi fac prieteni noi, deşii imi doresc asta enorm. Am impresia că oamenii mă evită din cauza deformării mele fizice (am 85 de kilograme) Sunt o persoană întrăzneaţă, care face de obicei ce-şi doreşte. Ştiu că o viaţă fără prieteni e o viaţă pierdută. Cum pot să-mi rezolv problema? ( Dacă veniţi cu sfaturi gen"slăbeşte" nu mă ajutaţi deloc) Help me! Fundă mare celui mai ok răspuns.

Noi oamenii suntem de obicei leșinați după ambalaje. Dar nu asta trebuie să conteze ci interiorul. Sincer, nu zic că poți trăi fără prieteni, dar se poate și fără. Încearcă să vezi care-ți sunt cu adevărat prieteni, care-ți sunt alături când ești în culmea fericirii și care-ți sunt alături când ai căzut și nu mai ai putere să te ridici. Aceia îți sunt prieteni. Acum nu cred că lumea-i atât de rea încât să te evite pentru simplu fapt că ai nu știu câte kg și nu știu cât înălțime. Încearcă să-ți câștigi prietenii și lasă-i și pe ei să te câștige, nu orice om de pe orice gard îți e prieten. Că spuneai de "deformarea" ta, eu am o prietenă care suferă de nanism, aia înseamnă că nu crește în înălțime dar, psihic și segmentele corpului îi sunt dezvoltate normal, ideea e că n-o evit, mi-e cea mai bună prietenă, nu m-a interesat cât are în înălțime, greutate, sau că oamenii se uitau ciudat la ea; e o greșală să crezi că din cauza asta te evită, sau mă rog mai sunt și oameni gen. Ce vreau să spun e să n-o dai în depresii, oamenii vin și pleacă, prietenii la fel, cei adevărați rămân indiferent de "ambalaj".