anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Inainte de a continua, rog sa cititi cu atentie, rog seriozitate si bun simt! Spuneti-mi, nu vi se pare ca totul in lumea asta, dar chiar ca totul este interes? Toate actiunile celor din jurul vostru si ale voastre sunt facute din interes. Poate ca si acum, cand voi cititi si ma ajutati, este interes. Unde este dragostea, placerea de a ajuta pe altii, pe cei din jurul vostru? Nu mai exista acestea. Asa vad eu in ultima vreme si nu stiu de ce. Parca tot ce se face in jurul meu, se face dintr-un interes. Nu mai simt dragostea, iubirea altora. Nu simt ca cineva o face pentru ca tine la mine, este intelegator, bun, are respect. Parca pana si iubirea, intelegerea, respectul au devenit interese. Cineva imi zice la facultate ca toti colegii mei ma respecta. Acum, ce intelegeti voi prin a respecta? Daca il saluti, dai mana cu el, te comporti frumos, nu dai in cap, nu-l injuri, inseamna respect? Eu nu cred. Este interes. Spuneti-mi, ajutati-ma cu sfaturi. Voi ati trecut prin asa ceva? prin asta trec eu in aceste momente. Odata vedeam ca multe ce se fac, colegii pentru mine fac din placere, dragoste, respect, dar parca acum vad doar interes. Nu mai simt acea caldura a dragostei, a placerii, a respectarii, a colegialitatii. Totul parca e facut din interes. Sunt orb desi vad, nu mai simt. Toti se comporta frumos cu mine, vorbesc cu mine, ma respecta, ma saluta (desi sunt eu mai timid, incerc si reusesc sa mi-o inving. nu sunt genul bad boy ) dar nu mai simt asta. Saptamana trecuta am mers cu 2 colege la teatru (m-au invitat) si a fost super, a fost comedie. Le-am multumit, s-au bucurat si ele ca am iesit impreuna, dar parca... Nu stiu daca se bucura intr-adevar, sau e doar asa de forma. Tot ce zic ei/ele e doar asa, interes sau ce o fi, dar placere, dragoste, sigur nu! In fiecare joi, avem o ora libera si mergem la un restaurant (bufet suedez) sa mancam. Niciodata nu au zis sa nu merg cu ele, sau sa le vad bosumflate. Nu stiu daca ei, ele fac asta doar ca sa ma simt eu bine, sa nu ma jigneasca, sau e din placere, dragoste, respect. Si totusi, totul este INTERES TOTAL! Ce sa fac? Sa le intreb daca tot ceea ce fac pentru mine e interes, sau ce? Mi-e atat de jena, rusine... Asa sunt si eu. Sunt unii oameni pe care nu-i suport, incerc sa stau departe de ei, dar totusi ma comport civilizat cu ei, sunt diplomat, respectuos. De ce oare? De ce nu le pot face raul? De ce trebuie sa ne mintim noi pe noi, sa ne prefacem? Suntem, totul e interes si prefacatorie. Ma indoiesc de dragostea tuturor cateodata. Spuneti-mi ce sa fac sa simt iubirea, caldura de altadata? Nici nu stiu cum am ajuns asa. As prefera ca lumea sa nu mai fie prefacuta, le-as spune asta tuturor chiar acum! Ma tem de cum vor primi mesajul. Ajutati-ma sa fac diferenta intre interes, prefacatorie si iubire, placere, respect. Rog ajutati-ma daca stiti si nu pasati problema de la unul la altul, trimitandu-ma la psiholog, psihiatru, etc. Sa aveti zile frumoase si sa nu vi se intampla nici voua asa ceva ( ciudat, si acum cand scriu asta, oare eu o fac din placere, respect sau interes, prefacatorie? )

8 răspunsuri:
Salontanul
| Salontanul a răspuns:

Eu ajut oamenii de cativa ani. N-am castigat nici o data nimic. N-am raspuns nici ca sa ajung pe primul loc sa iau un tricou. Imi place sa ajut oamenii si gata. Si mai sunt ca mine. Putini, e adevarat, dar sunt.

| anonim_4396 explică (pentru Salontanul):

Ajuta-ma atunciwinking

| Salontanul a răspuns (pentru anonim_4396):

Cu ce sa te ajut? In asta nu te poate ajuta nimeni. Sunt memente ale vietii in care esti total dezamagit. Vei trece peste asta daca din fire esti optimist. Eu asa am facut. Dar am fost o fire optimista si dupa un moment de tristete am trecut mai departe. Lumea trebuie s-o iei asa cum este. Nu vei reusi s-o schimbi. Trebuie sa te feresti de oameni, sa nu le dai toata increderea. Zici ca ei si faci ca tine. Daca poti sa analizezi fiecare vorba a lor este si mai bine. Eu n-am reusit sa fac asta. Am cazut deseori in plasa. Nu-mi pare rau. Daca sufletul exista, voi duce oricum numai amintirile. Nu duc bogatia (pe care oricum n-o am) si nici saracia pe care am avut-o intr-un moment de cumpana al vietii. Ajuta-i pe toti daca poti si nu astepta sa-ti multumeasca. Putini o vor face. Parerea mea este ca Dumnezeu exista in sufletul nostru cu cat facem mai mult bine. Diavolul este un amalgam de fapte rele. Sufletul trece prin diferite stagii pentru purificare. Daca tu esti multumit de tine si de ce ai facut, sufletul se purifica. Daca esti constient ca ai facut multe rele atunci fi sigur ca urmeaza pugatoriul.

| Axys a răspuns:

Fi si tu ca ei trebuie sa te convingi ca alumea nu o poti schimba

| Axys a răspuns:

Fi si tu ca ei trebuie sa te convingi ca lumea nu o poti schimba orce ar fi mai bine bucurate de tineretea ta si de libertate happy inca mai exista oameni buni

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Sau poate ca va trebui sa ne obisnuim, sa ma obisnuiesc cu aceasta stare! Poate ca trebuie sa ma mint eu pe mine, ca colegii (sau neamurile) ma iubesc, ma respecta cu adevarat, ma accepta cu adevarat, din suflet-iubire.

| Carmen100 a răspuns:

Mda, asa e ziua de azi din pacate sad Tot ce fac unii oameni fac ca sa obtina ceva dar cel mai tare ma enerveaza cad pupi in funt pe cineva si apoi te doare de el. Mi se pare josnic. Si cum zice salontanul, cand ajuti pe cineva o faci pentru ca vrei si ca simti o caldura in suflet cand stii ca acel om e mai bine. Nu ii poti schimba pe altii, oricat ai incerca, singura solutie este sa nu iti mai pese de ei, asa cum nici lor nu le pasa de tine. Uneori imi doresc sa ma fi nascut in perioada parintilor, chiar daca erau vrenuri grele, toti erau prieteni cu toti si ori faceau ceva din suflet ori nu ma faceau. Pacat sad

| alinaiuliana89 a răspuns:

Salut, sa stii ca si eu ma confruntam cateodata cu aceasta problema si stateam si meditam si ma gandeam de ce este asa? pentru ca lumea a evoluat, da, intr-un fel dar nu in bine, multi au uitat de micile placeri ale vietii, multi au uitat cum sa te bucuri cu adevarat de ceva, si daca o fac, chiar este din cauza fricii de a recunoaste ca nu sunt fericiti, nu trebuie sa mergi la psiholog sau altceva, imi place ca ai pus intrebarea asta sincer, multi oameni se intreaba chestia asta sau de ce traim? ideea este sa experimentam viata, sunt si zile proaste si nu esti bucuros sau zile mai bune, multi nu se arata de fapt cum sunt, sau ce simt din cauza fricii de a fi judecat, nu inteleg chestia asta, ar fi mai buna lumea daca nu ar exista atata prefacatorie sau interese, poate te gandesti ca si in raspunsul meu am un interes, nu am nici unu, iti dau un raspuns si atat, parerea mea este ca tu sa nu mai fi prefacut daca ceilalti de langa tine sunt nu o fa chiar si cu teama de a jigni sau a fi respins sau etichetat, si ce daca nu suporti pe cineva. spune-i sau cand nu vrei sa faci ceva nu fa, ti-e frica sau mai bine zis nu vrei tu sa te simti prost cand respingi pe cineva intr-o privinta sau nu iti exprimi sentimentele, gandeste-te ca daca altii se prefac ei se simt bine in sinea lor? nu! la fel cum nici tu nu te simti, daca te simteai bine nu punea-i aici aceasta intrebare.
Nu are rost sa te prefaci, fi tu insuti, poate atunci vei fi mai apreciat la adevarata ta valoare ca om sau nu, e un risc, dar viata e un risc in sine. incearca sa vezi ca daca vei fi tu insuti te vei simti mai bine, iti recomand o carte Osho-curajul de a fi tu insuti. Succes!big grin