N-ai de ce să-l aștepți, vezi-ți de viața ta și dacă e să fie, o să fie. Probabil nici n-a apărut altcineva să-ți placă suficient cât să-ți atragă atenția de la el
Așa este, așa gândesc și eu dacă este să fie al meu o să mă caute singur.
Eu zic sa te orientezi spre alt baiat. Poate relatia lor va dura ani de zile. Rămâi fată bătrână.
Da,așa e sunt conștientă ca se poate întâmpla și treaba asta.
E o chestiune afectivă,nu mai știu cum ii zice,dar exista în psihologie un termen ce descrie asta.
Chestia asta a plecat din copilărie,atunci când tu erai mica,cândva,între tine și mama ta a fost o lupta de a-l cuceri pe tatăl tău(lucru firesc apropo),însă probabil ai rămas cu o trauma din chestia asta și acum cauți bărbați care sunt într-o relație,tocmai cum era și tatăl tău cu mama ta și știi ce e culmea daca l-ai câștiga?
Că da,există șanse să se desparta și să îți dea ție o șansă,dar pentru că acum e al tau, apare monotonia și nu va mai părea interesant.
De fapt, pe tine nu te interesează el, te interesează să concurezi cu tipa aia pentru el ca după sa nu te mai intereseze.
De asta ești atât de preocupata de el și mintea ți-e plina, pentru că ai chestia asta din copilărie nerezolvata.
Daca ai posibilitatea, fă niste terapie, chiar îi nevoie
Părerea mea este ca nu este o obsesie sa ajungem la terapie.
Eu zic mai bine sa mergi mai departe pentru ca asta suna a obsesie bolnava si dintr-o astfel de obsesie nu o sa iasa nimic bun. Chiar nu gasesti tu un alt baiat care e singur?
Totuși degeaba încerc cu altcineva dacă mintea și gândul meu este la el adică prefer să mai aștept decât să stau lângă cineva lângă care nu mă simt bine.
Si daca nu se vor desparti ce o sa faci?
Nu știu dar momentan o să las lucrurile de la sine.
Între ei sigur ca nu o să mă bag, dacă e să fie al meu mă găsește oricum ar fi.