ma numesc Ema si am doar 16 ani, si as vrea sa va povestesc povestea mea.prin luna octombrie in scoala a venit un control medical,si eu aveam niste probleme la singe si mi-au spus sa ma duc la Bucuresti sa dau niste analize cum ca ar fi ceva in neregula, nu am luat asta in serios si nu i-am spus nimic mamei lasind totul balta, in noiembrie l-am cunoscut pe El a aparut in viaat mea in cel mai neasteptat moment si am fost impreuna 6 lunI cu mult mai mare decitt mine aproape 9 ani si va rog sa nu ma judecati.e cel mai bun si minunat baiat pe care l-am cunoscut vreodata,nu mi-a cerut niciodata nimic,intelegind faptul ca-s mica si despre relatii sexuale nu poate fi nici vorba l-am iubit mult si am trait alaturi de el cele mai frumoase momentee din viata mea si ne-am despartit de la nimic,asa pur si simplu brusc s-a racit totul intre noi si nu a mai fost asa ca inainte,am intrerupt orice comunicare,si eu habar nu am dc eu sunt timida ft si pur si simplu am renuntat,mi-a fost foarte foarte greuuu de la inceput, mii dor de el si chiar nu stiu ce s-a intimplat, si stiu ca si el a tinut la mine..in fine sa trecem la principal,pe la inceputul lui aprilie eram la lectia de fizica si brus mi s-a facut ft rau si am lesinat,nu mai tin minte nimic stiu doar ca m-am trezit in spital,nu mi-au explicat nimeni ce se intimpla, au zis ca niste probleme la singe, peste 2 zile mau externat ma simt foartee rau undeorii am dureri enorme de cap obosesc foarte repede,pling incontinuu, si lesin foarte des consum pastile foarte scumpe, parintii au intrat in datorii groznice acum 5 zile.pe 1 mai mi-au venit rezultatele finale diagnosul:leucemie acuta o forma grava de cancer a singelui fiind destul de mare parintii au vb deschis cu mine ca sansele de supravetuire sunt 30% la 70% medicii au spus ca nu mai e mult si sa ma starui sa petrec mai mult timp cu persoanele dragi mie voi fi operata in iunie dar nu se stie cum va decurge adica practic nu mai sunt sanse. scriu asta destul de calm sis constienta de ceea ce v-a urma,asta e viata si,imi doresc cel mai mult la moment sa-l mai vad inca odata pe EL,sa-i spun cit de multt tin la el, si cit de dor o sa-mi fie.in ultimul an simteam asta, simteam ca o sa se intimple ceva rau..si acum ceva in interiorul meu imi spune ca pina aici a fost, ca nu mai e mult..imi pare rau de mama caci tata practic nu am, ne-a lepadat la vista de 3 ani pe mine si inca 3 frati mai mari ai mei..si abia acum si-a adus aminte de mine si cei drpet ca m-a ajutat si cu ft multi bani in perioada asta sunt o fire puternica si poate ca nu constientizez la moment lucrurile,mamaaa cred ca v-am plictisit cu poblemele mele,imi cer scuze dar nu am cu cine vorbi, prieteni, prietene nu am..nushtiu de ce,sunt mai timida de felul meu,dar nu sunt proasta, am media 9, 67 pe primul semetru anul acesta,drept ca cu mult mai rau ca in ceilalti ani dati-mi un sfat,nu vreau sa ma consolatii sau ceva de genu, ce sa fac cu EL cum sa-i spun sa ne vedem? vreau taree sa-l vad, macar inca odata...

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook