Salut, TpU!
Parintii mei sunt prea stricti si protectivi. Nu pot sa vorbesc niciodata nimic cu ei.
Le-am spus ca nu mai pot in felul asta si nu ma simt bine, dar au continuat cu regulile si discutiile despre "ce nu am voie sa fac niciodata".
M-am saturat sa plang mereu pe tema asta si chiar nu stiu ce as putea sa mai fac.
Sfaturi?
Ordonare:
După relevanţă
Nimic, astepti sa te muti de acasa cand poti sa-ti faci regulile tale, altceva n-ai ce. Ia-ti un job sa-ti strangi bani de chirie nu stiu 
Răspunde
Vad ca, ai doar 14 ani, deci esti inca foarte micuta ca sa poti sa decizi pentru tine, ce este corect si ce nu este, fiind incapabila sa discerni ce-i bine de ce-i rau, la varsta asta.
Pana una alta, parintii tau sunt cei care au drept legal asupra ta, ei fac regulile tu te supui in totalitate, asa cum este corect si normal. pentru un copil de varsta ta.
Pana la 18 ani, focuseaza-te pe carte si respecta-ti parintii si deciziile lor, ca nu-ti fac rau deloc, dimpotriva, te feresc de probleme si necazuri, pe care acum, fiind atat de mica, nu le vezi si poti pica prada lor, cu repercursiuni care te pot costa chiar viata.
Sunt total de acord cu parintii tai si cu severitatea regulilor impuse de ei.
Sunt asa, pentru ca te iubesc si nu doresc sa ti se intample nimic rau, care sa te afecteze in vreun fel.
Crede-ma ca nu-i gresit atitudinea lor, ci este foarte corecta!
Daca toti parintii ar proceda asa, atunci violurile si rapirile nu ar mai exista, fete gravide la 13-14 ani nici atat, furturile, jafurile sau accidentele juvebile s-ar diminua considerabil, pana la disparitie.
La 14 ani, obligatiile tale sunt:
- sa mergi zilnic la scoala, sa inveti si sa-ti faci toate temele
- sa faci un sport, ca sa te dezvolti armonios si sanatos
- sa mergi al activitati extrascolare- daca esti solicitata
- sa fii respectuoasa cu toata lumea, inclusiv parintii si colegii
- sa ajuti in casa sau curte, la treburile usoare unde esti solicitata
- sa asculti in totalitate de parinti sau tutorele legal
- sa te imbraci si sa respecti regulile orare, impuse de parinti
- sa ceri voie, sa iesi si sa anunti intotdeauna la ce ora te intorci
- sa-ti informezi parintii ce prieteni ai si unde te vezi cu ei, ori unde mergi cu ei, samd
Obligațiile că obligațiile, dar drepturile?
In Anglia totul se întâmplă mai devreme decât la noi. Permisul de conducere se poate lua la 16 ani, iar de la 14 ești deja văzut că un om responsabil care isi poate purta de grijă (in marea majoritate a situațiilor). Eu zic că trebuie și puțină libertate, un echilibru între cele două.
Răspunde
Un copil de 14-15 ani, are dreptul sa: invete la scoala si sa-si asculte in totalitate parintii.
Cam astea sunt singurele lui drepturi, pana la 18 ani!
In Romania se poate lua permisul la 16 ani, doar pentru o categorie f mica de motoare, ca si in Anglia.
Iar la 14 ani, nu te baga in seama si nu te considera nimeni adult, nici in Romania si nici in alta tara din lume.
Sfaturile tale sunt asa cum mi-am imaginat, ale unui copilas de 15 ani.
Eu stiu ca voi la 14-15 ani va credeti mai despeti decat sunteti, iar liberatile pe care le vreti, vi se vor da la 18 ani, asa cum trebuie, nu la varsta asta mica, cand sunteti incapabili sa discerneti raul de bine.
Eu spun sa va respectati parintii si sa ascultati de ei, ca va iubesc ca pe ochii din cap si nu va doresc raul.
In conditiile descrise de acel copil, eu cred ca nu este deloc placuta atmosfera din familie. Da, asculti ceea ce iti spun parintii, dar tu, ca persoana, ca individ, ca singularitate poti alege daca sa faci ceea te ti-au sugerat ei sau nu. Partea cu "sa iti asculti in totalitate parintii" este eronata; fiecare dintre noi suntem oameni si avem opinii, idei si pareri diferite; astfel, trebuie sa acceptam ca si eu pot gresi, dar si un adult. Mi se pare normal ca si un copil sa fie ascultat si luat in serios, nu trebuie sa ii bagati in cap ideea de: "esti mic", "tu nu stii", "faci asa cum iti spun", deoarece aceste lucruri vor ramane in mintea copiilor si pot avea multiple consecinte: nu vor fi capabili sa se descurce in anumite situatii, sa faca decizii importante, sau chiar sa gandeasca singuri daca se pune accent pe ideea 'fa ca mine ca eu stiu'.
Mai iau in considerare si faptul ca strictetea exagerata duce deseori la si mai multa rebeliune din partea copilului; stiu numeroase exemple, de copii cu parinti cu un anumit statut social care nu au urmat deloc exemplul parintilor, din simplul fapt ca nu s-au gandit inainte sa actioneze; totodata, cunosc exemple si din extrema cealalta: copii cu parinti care veneau beti acasa, fumau, cheltuiau banii pe jocuri de noroc; acel copil a invatat si a luat exemplu de la parintii lui ca el sa nu faca asa, fara ca nimeni sa ii spuna sau sa il ajute cu ceva.
Cat despre faptul ca nu te baga nimeni in seama (cunosc profesori care trateaza cu mai mult respect unii copii decat unii adulti), aici e problema, poate data viitoare cand se intampla ceva rau, o sa realizezi ca mai bine iti acsultai SI copilul, ati fi putut crea o cale de mijloc, sa ajungeti la un compromis.
Cand am spus drepturi nu ma refeream la alcool, party-uri sau mai stiu eu ce alte prostii, ci la dreptul la opinie si la cel de libera alegere. Fie ca va alege corect sau gresit, copilul va invata.
Asta este opinia mea, cea de copil de 15 ani;
Https://www.youtube.com/watch?v=Q1kT1qEPs78 gasesti aici ceea ce am incercat sa explic; minutul 14:18.
Ai primit deja niste raspunsuri foarte bune dar ar mai fi ceva de completat.
La varsta ta nu intelegi inca un lucru foarte important, si anume ca in lumea asta exista foarte mult bine dar si foarte mult rau.
Fiind o fata destul de mica esti oarecum vulnerabila, esti in perioada in care incepi sa faci lucruri de capul tau si datorita lipsei de experienta poti sa faci prostiile vietii tale : sa mori, sa faci un copil, sa te imbolnavesti etc.
Parintii tai iti vor binele. Toate regulile sunt facute pentru a te apara cateodata de tine insati, cateodata de rautatea de peste tot.
Nu ne ai spus despre ce este vorba. În primul rând, ar trebui să înțelegi ca părinții tai nu sunt psihologi. Nu stiu sa ti vorbeasca si nu e vina lor ca nu s au priceput la psihologie. Tu esti tânără. Poti invata sa te descurci in timp si sa le vorbesti oamenilor. Nu mai avea pretenții de la ai tăi ca ai degeaba. Sunt in varsta, experimentați însă nu sunt si n au cum sa fie părinții perfecți. Nu i compara cu altii. Au crescut diferit. Accepta i cum sunt si invata sa lasi de la tine dacă vezi ca asa e mai Bine, în felul asta, macar nu ti mai faci nervi inutil
Depinde si cati ani ai. Inafara de a incerca sa vorbesti cu ei nu ai altceva de facut, poate doar sa mai astepti putin.
Fii mulțumită că au grijă de tine acum, că anii trec și pe la 18-19 o să trebuiască să îți porți singură de grijă. Lucrurile se schimbă în timp ce crești, oamenii și locurile la fel...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
