Salut, TPU!
Problema mea arată în felul următor: am 19 ani și sunt gay, iar asta mă macină pe interior. Știu că pare ceva banal, însă pentru mine nu este. Situația mă depășește complet.
După ce că sunt cum sunt, mai simt și o presiune exterioară din partea prietenilor, care tot se țin scai de mine să-mi fac o iubită (ei nu știu că sunt gay - de fapt, nimeni nu știe, în afara unui fost prieten care a promis că îmi păstrează secretul și care s-a ținut de cuvânt). Știu că iubirea este ceva natural și că nu trebuie forțată de spațiul social, însă m-am săturat să aud remarci ca: „Îți irosești tinerețea", „În viitor o să regreți", „Noroc că ne ai pe noi, care tragem de tine, că alții te-ar fi lăsat acolo, să mori virgin până la 50 de ani". Ei nu știu că dacă aș fi fost normal (da, acesta e termenul pe care îl folosesc, „normal", pentru că îmi simt sexualitatea asemenea unui blestem), aș fi avut o iubită de mult timp. Evident, am întâlnit mulți băieți de-a lungul timpului, iar de unii dintre ei chiar m-am îndrăgostit, însă pur și simplu nu a fost să fie. Am încercat de multe ori, dar am eșuat de fiecare dată. Într-un fel, m-am obișnuit. Însă o părticică din mine tot vrea să experimenteze iubirea.
De aceea mi-am instalat o aplicație pe telefon, numită „Grindr", care e destinată homosexualilor. Acolo am văzut o mulțime de băieți frumoși, băieți de vârsta mea, însă nu am avut curajul să vorbesc cu ei (și regret nespus asta, mă doare inima efectiv) din cauza unei frici iraționale de-ale mele. Mi-e teamă să mă expun în fața altora. Mi-e teama ca nu cumva să încep să vorbesc cu un băiat, iar familia sau prietenii să afle că mă văd cu el. Pentru mine, ar fi coșmarul de pe lume.
Astfel, mă simt prins la mijloc. Prietenii tot mă bat la cap să îmi fac o iubită. Eu vreau să îmi găsesc un partener, pentru că niciodată nu m-am îmbrățișat cu cineva în mod romantic, niciodată nu am sărutat pe cineva pe buze, niciodată nu am dormit în brațe cu cineva și, evident, cireașa de pe tort, niciodată nu am făcut sex. Clar, a fi într-o relație înseamnă mai mult de atât și știu asta, dar văd lucrurile astea (lucrurile de mai sus) ca o nevoie de bază a omului. Cu toții avem nevoie de iubire. Dar incapabilitatea și frica mă țin pe loc. Cum am zis, mi-e teamă să fiu cine sunt, dar în același timp îmi doresc să mă afișez. Ce combinație rezultă din asta? Frustrări de conștiință și nopți în care adorm cu greu. Mi-aș dori să fiu cine sunt, dar în secret. Da, e foarte absurd și prostesc (ba chiar copilăresc), dar nu știu... pare cea mai bună variantă. Asta dacă nu viața „normală" se intersectează cu cea „ascunsă". Atunci, cu siguranță, s-ar duce totul pe apa Sâmbetei.
M-am gândit că o altă variantă ar fi aventurile de o noapte. Pe aplicația aia, Grindr, poți lejer să faci rost de așa ceva. Dar eu nu sunt așa (mai ales că sunt ca vai de mine, nu am pic de experiență și probabil că aș fi un dezastru în pat), nu vreau doar sex și atât. Vreau ceva mai mult. Vreau înțelegere și iubire.
Voi ce sfaturi mi-ați da? Chiar nu vreau ca familia mea să afle asta, pentru că m-aș simți efectiv ca o dezamăgire, ca ultimul om. Atâta vreme cât știu că mă ascund sub o mantie de normalitate, mă simt cât de cât mai bine. Iar prietenii... mda, prefer să nu. Nu doar că vor face glume pe seama mea, dar pur și simplu nu vreau să afle. Vorba aia: ce faci în dormitor, rămâne în dormitor.
Mulțumesc că ați citit până aici. Mai erau multe de spus, dar consider că e suficient. Aștept opinii.
Ordonare:
Cronologică
Salut
Singurul lucru pe care ar trebui să il faca părinții pentru copilul lor este să i-l susțină și indiferent de alegerile pe care le face si ar trebui să fie de partea lui. Dacă nu sunt mulțumiți de asta, e problema lor. Amintește-ți doar să fii puternic și amintește-ți că ești important pe lumea asta și prietenii adevaratii te vor aprecia pentru ceea ce ești și te vor sustine daca vei face,, coming out''.
Nu ar trebui să te sperii de cine ești cu adevărat. Fii fericit si mandru de tine!
Cheers
Răspunde
Problema ta este că nu ai pic de încredere,mereu pui răul în față și crezi că nu îți va reuși nimic.
În primul rând,nu trebuie să te deschizi cu totul atunci când începi să vorbești cu o persoană. Te limitezi doar la cât crezi tu că este mai bine pentru tine. Nu ar trebui,de asemenea,nici să îți fie frică să te afișezi în fața prietenilor sau familiei. Mai ales prietenii; dacă ai cu adevărat încredere în ei,fii sigur că te vor accepta și vor da undă verde la adevăratul tu. Cât despre familie,părinții sunt cele mai înțelegătoare persoane de pe pământ, să nu-ți fie frică să vorbești cu ei despre asta. Această "mantie de normalitate" este oarecum inexistentă,deoarece și dedesubtul acestei mantii se ascunde o persoană normală. Nu văd nimic greșit să fii atras de persoane de același sex. Doar că, într-adevăr, unii iau în derâdere lucrul ăsta. Poți încerca să vorbești până la urmă cu un băiat, iar atunci când simți nevoia, îți consulți părinții pentru a vedea și punctul lor de vedere. De la părinți te extinzi la prieteni (cei de încredere, desigur) și vei vedea că totul va fi super ok. Doar leapădă-te de frica de a fi judecat.
Acum că spui asta, da, cred că ai dreptate. Am probleme cu încrederea în mine. Mulțumesc, totuși, pentru răspuns și pentru că mi-ai deschis ochii. O să încerc să devin mai deschis în legătură cu asta. Într-un fel, deja mă simt puțin mai bine.
Te incurajez sa cauti consiliere la Ellel ministries Romania, te pot ajuta sa intelegi de ce simti asa, eu am fost la consiliere la ei.
Nu ai ce face, trebuie sa iti duci crucea pana la capat. poti ori sa fii singur toata viata, sa iti bagi ceva in ce cred ceilalti despre tine sau poti sa ai o relatie paravan in care sa fii cu o fata mai asexuala ce nu o sa aiba mari pretentii dpdv sexual de la tine...
Sunt în aceeași situație cu tine, mă regăsesc printre cuvintele tale, nu am vrut să fiu așa, nici nu vreau să fiu așa, însă acest lucru pur și simplu nu depinde de mine, sper că într o zi o să mă pot împăca cu ideea asta, cu toate că visez să am o familie, lucrurile nu sunt deloc roz în viață, nu ne permitem să facem greșeli, iar cele făcute sunt plătite cu vârf și îndesat, sper doar că, într o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu o să fiu fericit cu adevărat?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
