Sfatul meu e sa incerci sa mai rabzi putin pana reusesti sa iti gasesti un loc de munca si sa te muti tu undeva singur, in gazda, sau oriunde. Stiu ca iti este greu sa il vezi si sa il auzi toata ziua pe unchiul tau cum te jigneste, dar incearca sa fii puternic. Parintii tai probabil sunt asa fiindca si-au facut sperante ca tu ii vei ajuta, iar acum sigur sunt disperati si nu gasesc nici ei o rezolvare. Daca te ajuta sa ma vorbesti cu cineva, sa te descarci, sa iti dau cate un sfat, scrie-mi
Din ceea ce ai povestit,se simte gustul amar,pe care ti l-a lasat sosirea intr-o tara straina,unde nu cunosti pe nimeni care sa-ti fie alaturi,nu ai un serviciu,ca sa poti castiga un ban pentri tine si sa-ti ajuti si pe parintii tai.Tu mai ai si ghinionul sa-ti intoarca spatele,chiar ruda ta apropiata!
Sfat! Ce sfat poate cineva sa-ti dea,cand este atat de greu de razbit,pana o sa te pui pe picioare? Poate,sa-ti impui sa-i rabzi toate toanele si jignirile unchiului,pana o sa-ti iasa actele si sa poti lucra undeva,ca apoi sa pleci de langa el.
Sa vii acasa? Dupa atatia bani cheltuiti,faptul ca mai aveti si datorii pe care nu le prea puteti onora...
Dar nici sa stai acolo si sa nu poti munci,iar nu ar fi bine.
Bugetar fiind,cu facultate,oare ti-ai putea gasi de servicii,undeva in tara natala? Stiu ca si la noi este foarte greu! Dar,poate este mai usor de trecut peste toate necazurile,avand parintii alaturi!
La naiba, o viata avem si aia chinuita?
Nu am fost plecata, in alta tara la munca, departe de ai mei, niciodata.Asa ca,nu prea stiu cum este,doar din alte povesti asemanatoare cu ale tale.
Tu decizi:daca mai ai putin de indurat si ai speranta ca o sa-ti gasesti de lucru,strange din dinti si gandeste-te la viitor.
Daca,vezi ca nu prea ar fi sorti de izbanda,vin-o acasa,langa ai tai si o s-o scoateti la capat cumva.
Cred, ca aceasta patanie, o sa te faca mai barbat, mai increzator in fortele tale, mai razbatator.Bafta!