anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Sunt intr un mare rahat in momentul de fata si chiar am nevoie de niste sfaturi nu utile, extrem de utile. Sa incep cu inceputul! Acum doua luni dupa lungi discutii cu unchi meu ma hotaresc sa.plec din tara la el, pana si parintii mei, ca si mine de altfel, au insistat de nenumarate ori daca e sigur ca vreau sa vin. Pentr ca din pacate s au imprumutat de niste bani si au si datorii la banca! Nu trec doua zile de cand sunt aici si deja dragul meu unchi ma trimite acasa. M a injurat, m a denigrat in fata tuturor celor care ii cunoaste, ma trateaza de parca sunt sclavul lui sau ultimul prost( tinand cont ca am master si am fost si bugetar) nicioadata de cand am fost aici nu m am vaitat de nimic sau daca nu mi a convenit ceva am incercat si m am abtinut sa nu zic nimic chiar daca ma jignea. Intr o zi a vrut sa ma si bata pentru ca l am corectat cand a folosit un cuvant gresit! Mereu imi reproseaza cat de greu e si ce viata grea are. Desi castiga cu mult peste media in tara asta si are si o slujba f buna. Vine acasa de la munca( eu inca mai astept sa mi iasa niste acte) sta isi aprinde o tigara se invarte in jururl meu in timp ce eu fac curat zi de zi si se vaita ce greu e si el n are timp de nimic. N am. voie sa fac absolut nimic decat ce vrea el. Stau numai in casa. Iar singurul moment cand sunt mai fericit e cand e ynchiul meu plecat la munca si nu l mai vad. Si culmea cand eram in tara si cineva zicea cv de rau de el, mereu ii luam apararea si am ajuns insituatia sa nu l mai suport. Bun astazi se ia de mine iar, din senin, ca el n are timp sa si vada copilul ca ma ajuta pe mine( un copil pe care il are cu una, facut din greseala si pe care nu da doi bani, il foloseste ca pretesc cand are nevoie de scuze) si reprosuri ca dc am venit. I am sunat pe ai mei si le am zis pwntru ca efectiv nu mai pot psihic simt ca innebunesc, sa ii spuna cat m a costat tot pana acum sa treaca pe hartie ca vreau sa plec. Cand a auzit mama ca vreau sa vin i s a facut rau si s a dus la spital. sunt in pragul colapsului psihic. E cea mai urata perioada din viata mea. Am plecat cu un vis si totul a ajuns sa fie un cosmar! Cat de.mult am vrut sa vin in tara reapectiva atat de mult imi doresc sa plec. Stiu ca daca muncesc ii rabd toate rahaturile o sa plec de la el, insa nu stiu cand va veni si timpul asta, iar aici n am pe nimeni, am venit singur si cu o geanta de 25 de kg. M as intoarce acasa chiar si acum. Am ajuns sa ma urasc si sa regret ca am ajuns aici si i am bagat pe ai mei in datorii. Mi ar fi placut sa le trimit lunar cate ceva, acolo cat pot si cand vb cu mine se simte in voce dezagirea lor fata de mine. Va rog frumos un sfat ceva. Nu stiu ce sa fac si mi doresc din tot aufletu sa plec aici

2 răspunsuri:
| onetwothree a răspuns:

Sfatul meu e sa incerci sa mai rabzi putin pana reusesti sa iti gasesti un loc de munca si sa te muti tu undeva singur, in gazda, sau oriunde. Stiu ca iti este greu sa il vezi si sa il auzi toata ziua pe unchiul tau cum te jigneste, dar incearca sa fii puternic. Parintii tai probabil sunt asa fiindca si-au facut sperante ca tu ii vei ajuta, iar acum sigur sunt disperati si nu gasesc nici ei o rezolvare. Daca te ajuta sa ma vorbesti cu cineva, sa te descarci, sa iti dau cate un sfat, scrie-mi

| pietrean a răspuns:

Din ceea ce ai povestit,se simte gustul amar,pe care ti l-a lasat sosirea intr-o tara straina,unde nu cunosti pe nimeni care sa-ti fie alaturi,nu ai un serviciu,ca sa poti castiga un ban pentri tine si sa-ti ajuti si pe parintii tai.Tu mai ai si ghinionul sa-ti intoarca spatele,chiar ruda ta apropiata!
Sfat! Ce sfat poate cineva sa-ti dea,cand este atat de greu de razbit,pana o sa te pui pe picioare? Poate,sa-ti impui sa-i rabzi toate toanele si jignirile unchiului,pana o sa-ti iasa actele si sa poti lucra undeva,ca apoi sa pleci de langa el.
Sa vii acasa? Dupa atatia bani cheltuiti,faptul ca mai aveti si datorii pe care nu le prea puteti onora...
Dar nici sa stai acolo si sa nu poti munci,iar nu ar fi bine.
Bugetar fiind,cu facultate,oare ti-ai putea gasi de servicii,undeva in tara natala? Stiu ca si la noi este foarte greu! Dar,poate este mai usor de trecut peste toate necazurile,avand parintii alaturi!
La naiba, o viata avem si aia chinuita?
Nu am fost plecata, in alta tara la munca, departe de ai mei, niciodata.Asa ca,nu prea stiu cum este,doar din alte povesti asemanatoare cu ale tale.
Tu decizi:daca mai ai putin de indurat si ai speranta ca o sa-ti gasesti de lucru,strange din dinti si gandeste-te la viitor.
Daca,vezi ca nu prea ar fi sorti de izbanda,vin-o acasa,langa ai tai si o s-o scoateti la capat cumva.
Cred, ca aceasta patanie, o sa te faca mai barbat, mai increzator in fortele tale, mai razbatator.Bafta!