voi ati fugit de acasa? De ce? Ce s-a intamplat cand v-ati intors? Unde ati stat si cat timp? Dau si funda

Da, am plecat de acasă când eram foarte mic. Nu îmi amintesc foarte bine ce am făcut şi pe unde am fost. Nu ştiam unde e mama, deşi tata mi-a spus. Am plecat, nu mai ţin minte pe unde doar să o găsesc pe mama. M-am oprit lângă o trece de pietoni, tot tata m-a găsit.
Să pleci de acasă şi să fi conştient de asta, este o mare prostie. Totul se poate rezolva cu vorba bună, nu cu violenţă. De asta pe această planetă există psihologi foarte buni care în doar câteva zile te pot ajuta să intrii din nou pe făgaşul normal al vieţii. După o ceartă cu părinţii poţi pleca de acasă, sau chiar de la nişte note proaste. Îţi e pur şi simplu frică să te duci acasă, unora. Eu nu am avut treabă, am luat şi doi în teză şi mama tot zâmbea adevărat. Nu era nici măcar puţin fals. De la educarea părinţilor pleacă totul, dacă tu îl obligi, îl şi baţi să înveţe şi să ia note bune se întâmplă la un moment dat să cedeze şi să ia o notă mică. Eeh, atunci apare frica şi gândul : ' Oare ce fac când ajung acasă? '. Cei care nu îşi dau seama, dar ei sunt de vină pentru majoritatea problemelor existente în viaţa unui copil. Nu au grijă de el, nu îi oferă afecţiune, nu îşi dau seama ce se întâmplă cu el. Pf, ăia deja nu mai sunt părinţi.

N-am fugit niciodata de acasa dar am stat cca. 2 saptamani la un prieten fara sa vin pe-acasa aproape deloc (cel putin nu cat era taica-miu acasa). Cand a venit pe la prietenul meu acasa sa ma caute, m-am ascuns in sifoner.
Problema a inceput inainte de examenul de admitere la liceu din clasa a 8-a. Pe atunci nu era internet, nu existau telefoane mobile, nu exista examen de capacitate. Te inscriai, dadeai examen si erai admis sau respins.
Alegerea mea a fost Mate-Info la unul din cele mai bune licee din oras dar care avea o imagine mai proasta deoarece toti cei "de bani gata" dadeau acolo si eu nu prea ma incadram. Mergeam din clasa a 6-a la Clubul Copiilor din oras si faceam informatica, mai exact programul Basic pe HC 91. Dar tatal meu m-a convins sa ma mut la liceul care era considerat cel mai bun. Iar cand am ajuns la inscriere, mi-a promis ca-mi ia calculator daca imi schimb profilul pe mate-fizica.
Imi aduc aminte prima zi de liceu, in care fiecare se lauda ca a aflat rezultatul la munte, la mare...iar eu tin minte ca eram in gradina la bunica prasind si am auzit-o strigand din usa casei "Ai intrat la liceu". Nu era o noutate pentru mine pentru ca stiam ce-am facut. La mate luasem chiar 9.72. Si acum tin minte orarul de luni - Mate, Romana, Mate, Franceza, Mate, Fizica, Chimie. De la 8:00 la 15:00.
La prima ora de mate, profesorul ne-a ridicat in picioare pe toti cei cu media peste 9.70 si ne-a spus ca ne asteapta sambata la pregatire pentru Olimpiada. Fiind prima saptamana, am uitat complet si m-am trezit ca jucam fotbal in curtea liceului in acea sambata iar proful m-a vazut. Luni m-a scos la tabla, a scos gazeta matematica, si hop, un doi. A doua ora, acelasi lucru si hop, un trei. A treia ora deja nu mai eram la scoala.
Liceul incepuse cum nu se putea mai dezastruos pentru mine. Am facut proasta alegere sa nu vorbesc cu parintii, mai ales ca taica-miu nu se tinuse de promisiunea cu calculatorul. Pe langa asta, in copilarie educatia din partea parintilor lui (bunicii mei) se reducea la batai crunte care l-au facut si pe el sa aplice pe mine aceiasi metoda. Eu unu pun pe seama acelor batai faptul ca tatal meu este balbait, mai ales ca si eu prin clasa a 5-a, dupa o bataie cu cureaua si cu urlete ajunsesem balbait. Norocul meu ca a fost ceva temporar.
Am inceput sa nu mai vin pe la scoala, sau cel putin la orele la care consideram profesorii niste calai.
Pana la urma inevitabilul s-a produs si a aflat de situatia mea scolara si taica-miu mi-a administrat o bataie crancena dar a facut greseala sa scape catarama de la curea care m-a lovit in testicul. De obicei maica-mea nu-l lasa sa ma bata, dar atunci, pana a intervenit ea, a reusit sa-mi articuleze vreo doua. Si atunci a fost momentul cand i-a spus ca daca vreo data ne mai bate divorteaza (suntem 3 frati). De atunci nu s-a mai atins de mine.
Insa pentru mine se transformase intr-un strain.
Am ramas corigent pe vara la mate si dupa ce au aflat ai mei treaba asta, mi-a fost foarte rusine si atunci am plecat sa stau la amicul ala al meu.
Am avut mare noroc de maica-mea ca m-a ascultat si m-a mutat la un alt liceu insa abia din clasa 11-a (ma exmatriculau din cauza absentelor daca nu) insa toata informatia pe care am pierdut-o in acei 2 ani de liceu a fost cruciala pentru mine. Pierdusem deja notiuni esentiale de mate, fizica, chimie.Informatica aproape ca nu se facea. Scoala pentru mine devenise un infern.
Abia acum 4 ani am facut legatura intre evenimentele pe care le-am descris mai sus cu ajutorul unui psiholog care m-a ajutat sa-l iert pe taica-miu, sa constientizez toata situatia. Dar pe profu' de mate nu stiu daca o sa pot sa-l iert vreo data.