Ai "visuri mari", dar te-ai împotmolit deja la "cum ar trebui să încep". Nu e un început prea promițător...
În 1850, la vârsta de 16 ani, Mendeleev a mers 1500 km pe jos din satul lui până la Moscova pentru a se înscrie la studii. A fost respins din cauza originii sale siberiene. Apoi a plecat tot pe jos de la Moscova până la St Petersburg, unde a fost acceptat. Iar în 1869 a descoperit Tabelul Periodic al Elementelor.
Ce vreau să spun cu povestea asta este următorul lucru: Este foarte bine că ai visuri mari. Dar ești și dispus cu adevărat să faci genul ăsta de sacrificii și să depui cantitatea asta de efort? Și în plus, ești convins că ai materialul corespunzător pentru a ți le îndeplini?
Bineînțeles, dacă altceva nu mă satisface... Nu înțeleg rostul vieții, dacă nu muncești pentru ceea ce vrei sa devii, indiferent cât de greu realizabil e acel lucru.
După cum am spus o viață normală mi se pare plictisitoare. Învață, obține o diplomă, i-ați un job, o casă o mașină, plătește rate și ajungi la 65 de ani, singura realizare notabilă fiind faptul că ți-ai întemeiat o familie...Nu mă atrage o astfel de viață. Vreau provocare, stres, să mă ridic pe propriile picioare, indiferent cât de greu mi-ar fi și fără să am nimic de pierdut, de aceea vreau sa las totul în urma (prieteni, cunoștințe etc.) Prefer acest tip de stres, decât stresul omului de rând, de la birou.
Sunt destul de obosit, nu știu cât de înțeles m-am făcut...
Ok, și care-i planul pentru această viață fabuloasă și plină de aventuri la care visezi? Pentru că nu pari nici să ai vreun plan, nici să știi ce anume vrei să faci.
Vrei provocare? Primele provocări când vei porni pe cont propriu vor fi să mănânci și să ai unde dormi. Adică aceleași provocări pe care le au și oamenii ăia cu vieți plictisitoare și banale... Sau crezi că tu vei putea fenta nevoile elementare?
În primul rând, ar trebui sa încep prin a nu-mi mai pierde timpul de pomană cu tine. Asta pornind de la modul clar în care încerci să mă ironizezi. Am observat asta de la primul tău răspuns, dar am zis că poate mi se "PARE" mie...nu ești deștept, ești foarte prost făcând asta.
2. Pai nu ți-am prezentat niciun "plan". Că nu am de ce să-ți prezint ție vreun "plan". Auzi la el: "nu pari[...]nici să știi ce anume vrei să faci".
Eu știu foarte bine ce vreau sa fac, doar că nu vreau să-ți zic ție, nu e limpede? De aceea nu am intrat în detalii( care sunt aspirațiile mele, "visurile" mele).
Eu am prezentat doar o idee, un gând și am cerut un sfat, o părere, atenție — din curiozitate (am precizat asta foarte clar, dar probabil n-ai înțeles).
Și atenție, toți au înțeles și au oferit răspunsuri bune, numai tu ai vrut să fi mai cu moț.
3. Ultimul paragraf m-a scârbit de tot. Modul în care ți-ai formulat ironia de ***, de cacao, în special. E problema ta daca tu n-ai avut aspirații și te-ai rezumat la o viață normală, nu trebuie sa te superi pentru faptul că eu consider asta o viață plictisitoare. Chiar nu mă gândeam că ar putea cineva să se atace pentru o astfel de afirmație.
Asta ai înțeles tu? Că eu vreau sa pornesc pe un drum de la zero ca să "fentez nevoile elementare"? Eu vreau să plec în lume să cerșesc sau să muncesc? Ești prost? Cam ești...
Daca toți ceilalți au înțeles și tu nu...
Uite un exemplu, primul răspuns, pe care l-am primit de la Andra. M-a sfătuit să nu aleg Clujul sau Bucureștiul, pentru că sunt 2 orașe foarte scumpe, unde chiria e scumpă.
Tu mă întrebi cum fentez eu "nevoile elementare". Pai muncesc, ca orice om, nu e logic? Cum le fentezi și tu, johnnny. Că și tu le-ai fentat luna asta, d-aia ai internetul plătit la zi, că ai reușit să le fentezi.
Ia in calcul ca oriunde te-ai duce trebuie sa ai bani sa traiesti Ai nevoie de o locuinta, si sa platesti cheltuielile acelei locuinte, mancare si altele necesare. Toate astea le poti avea doar daca lucrezi si ai un salar decent.
Deci in primul rand cauta-ti un loc de munca apoi vezi tu cate iti permite salariul sa faci.
Anonimul 151 ti-a dat raspunsul corect. Daca pleci fara acordul parintilor - neavand 18 ani - vei fi dat in urmarire si adus inapoi. Tara nu o vei putea parasi doar ilegal. Ba mai poti ajunge si la o scoala de reeducare.
Ești o corabie ancorată. Dar ai fost făcut să navigezi oceanele lumii si locurile îndepărtate. Nimeni și nimic nu te poate ține.
In primul rând va trebui să aștepți sa fii major pentru a putea pleca în "lume". E normal să nu îți poți îndeplini acele visuri fiind adoloescent.
Fiind minor nu prea poți merge în "lume" fără acordul părinților.
3000 lei sunt foarte putini.
Ar fi mai ok să aștepți pana la 18 ani, când o să ai o sumă mai mare de bani și atunci vei putea sa pleci unde vrei tu.
Am 19 ani! Mersi de părere. Stiu că 3000 de lei sunt puțini, dar mă angajez oriunde... Barman, chelner, nu contează. E normal sa pornești de jos și să muncești câțiva ani de zile
Da, poți sa te angajezi în aceste domenii. La început va fi greu dar te vei obisnui cu timpul. După ce vor trece câțiva ani, și vei avea o sumă decenta de bani vei putea pleca oriunde. Sau mai ai varianta de a face aceste joburi în mai multe orașe, dar asta presupune sa îți dai demisia la intervale scurte de timp și nu e ok...
In primul rand iti trebuie bani ca sa calatoresti. De vreme ce nu ai foarte multi stransi, as zice sa mergi in alt oras din tara, categoric nu in strainatate lol. Trebuie sa te gandesti ca oriunde te-ai muta, ai nevoie de bani de chirie, plus multe altele (utilitati, mancare, etc). Deci daca te muti in alt oras, nu alege Clujul sau Bucurestiul, ca o sa o iei razna la cat de scump e alege-ti un oras in care lucrurile sunt mai ieftine (acum nu iti zic sa te muti la sat daca nu intentionezi, dar Clujul nu e deloc o varianta de exemplu). Dupa ce ti-ai gasit ceva departe de unde stai, mergi si viziteaza orasul si cauta-ti chirie. Apoi ia-ti un job ca sa castigi bani. Insa din nou, nu stiu la ce facultate esti, dar uneori iti ajuta la angajare. Iti va fi probabil mai greu sa gasesti ceva fara facultate, dar nu imposibil. Daca vrei sa lucrezi in strainatate trebuie sa cunosti limba, daca nu, macar engleza. Dar repet, calatoritul asta te-as sfatui sa-l faci prima oara in tara. Acum, faci cum crezi. Am vazut si miracole de oameni care au mers in strainatate fara bani si acum sunt bine mersi. Dar alea au fost mereu stiri. Eu nu cunosc niciun caz real si daca ma duc pe realism, nu vad cum s-ar putea realiza un astfel de lucru.
alexandrabudeanu întreabă: