Salut, TPU! Vreau sa va cer ajutorul spunandu-mi ce sa fac. In ultimul timp sunt trist din cauza faptului ca am realizat ca m-am maturizat, recent am implinit varsta de 18 ani. Faza e ca eu sunt un insinguratic; majoritatea prietenilor mei sunt online si numai 2 sunt de varsta mea, dar ei locuiesc in capatul celalalt al tarii, ceilalti sunt ba mai mici, ba mai mari. La scoala am colegi cu care sa vorbesc dar nu prea sunt atasat de ei. Ce-i drept, este doar o colega de care mi-a placut la un moment dat dar mi se parea ca eram din afara "ligii" ei si am renuntat la ideea ca as putea sa ma atasez atat de mult de ea, dar sunt de parere ca ar fi singura persoana din clasa pe care as considera-o un prieten. Mai e un fost coleg pe la uman cu care ma mai joc FIFA la calculator si mai vorbesc cu el online. Recent m-a chemat la fotbal contra unii pentru ca nu aveau portar si nu aveau pe cine sa ia . A zis ca s-ar putea sa ma mai cheme ca nu ar mai veni unul ca a comentat la altul si oarecum sunt certati si ar veni altcineva in locul aluia. Ma rog, nu asta era important. Acum cateva luni m-am despartit de o tipa cu care am avut o relatie tot pe internet si nu ne-am vazut niciodata din cauza ca eu sunt intr-o situatie mai speciala si nu puteam face ce voiam pana la 18 ani. Chestia e ca imi pasa foarte mult de persoana aia dar de la un timp nu am mai primit atentie de la ea. Culmea e ca eu tot speram si speram la mai bine, mai frumos. Am incetat sa mai vorbim dupa 2-3 luni de cand ne-am despartit ca am zis ca poate ramanem prieteni. N-am putut ramane, va dati seama. Motivul despartirii? Din cauza ca eram prea atasat de ea, iar ea incepea sa imi ofere mai putin atentie decat oferea pana si persoanelor cu care vorbea o data pe zi, adica erau zile in care ii dadeam mesaj si pur si simplu imi dadea mesaj a doua zi cum ca a avut treaba. Tin minte ca am intrebat-o de cateva ori cand se intampla chestia asta si se enerva ca de ce ii cer socoteala si o baga pe aia cu "e doar o zi", cu toate ca eu mereu ii ziceam ce faceam daca eram in locul ei. Tin sa mentionez ca la un moment dat, chiar daca noi ne consideram impreuna, chiar daca eram pe internet, tot oameni eram, doar ca in spatele unui ecran, incepuse sa ma intrebe de ce nu am si eu treaba, ca sa nu o mai bat la cap. Deci cred ca se intelege de ce devenisem gelos, de ce am inceput sa am mai putina incredere in ea, de ce am devenit. Acum, cand imi aduc aminte de toate lucrurile astea, simt in mine o scarba, pentru ca nu mi se parea deloc normal sa faca asta. Am elaborat motivul despartirii pentru ca vreau sa spun urmatorul lucru: ma gandesc cum eram, ce simteam cand eram impreuna cu ea, dar dupa ma gandesc cum m-am simtit dupa si imi aduc aminte ce s-a intamplat cu adevarat, dupa ce am stat mult timp sa pun toate lucrurile cap la cap (deoarece pe atunci eram orbit si nu puteam "vedea adevarul"). Dar tot stau si ma gandesc ca m-as simti mai bine daca as avea pe cineva langa mine, o persoana caruia sa ii spun tot ce am pe suflet, fara remuscari, cu care sa fiu 100% deschis. Dar nu vreau asta din 2 motive:
1. Am bacalaureatul anul acesta si trebuie sa invat bine pentru facultatea la care vreau sa merg, deci trebuie sa ma concentrez pe invatat.
2. Daca gasesc o persoana de care mi-ar placea si cu care m-as simti confortabil si, sa zicem, ar fi cu maxim 1-2 ani mai mica decat mine, atunci mie mi s-ar parea super aiurea sa ma atasez de persoana pe care, daca imi permiteti sa zic, as lasa-o in spate si eu as pleca in orasul X care ar fi la sute de kilometri distanta; si cred ca stim toti ca relatiile de genul nu vor functiona in veci pentru ca suntem inca tineri.

Cerinta mea, repet, este sa ma sfatuiti, sa imi spuneti ce sa fac, sa incercati sa imi explicati de ce e lucrul ala bine, de ce celalalt nu e bine sau ceva de genul.
Multumesc pentru timpul acordat! O zi buna!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook