Salut tuturor! Am o problema de mult timp, si mi-as dori tare mult sa ma ajutati. Mereu simt ca parintii mei nu imi ofera independenta de care ar trebui sa beneficiez la 17 ani. In 1 an o sa merg si la facultate in alt oras si ma si intreb... daca se comporta asa acum cu mine,atunci ce o sa faca? Nu isi dau seama ca o sa fiu singur?
De nenumarate ori,datorita lor am facut lucruri mult mai tarziu decat trebuiau facute in mod normal... si nu zic sa ma iau dupa colegi,care majoritatea fac lucruri prea devreme, dar eu parca le fac mult prea tarziu. Oricum ai mei ma stiu ca nu sunt genul care s-ar apuca de baut, fumat si alte vicii. Efectiv ei nu m-au lasat sa ma intorc acasa pana in a 7a de la scoala ca cica "nu-s suficient de matur" -si asta avand in vedere ca stau la 1 km de scoala si zona e foarte sigura. Alte lucruri precum aceasta,ar mai fii, chiar multe, dar nu cred ca isi are rostul sa le spun...
Faptul ca abia de cam 1 an am inceput sa ma mai "integrez" cu colegii, sa ma accepte, sa pot sa am si eu prietena ma face totusi sa ma simt ca lucrurile s-au intamplat tarziu.Si asta s-a intamplat, deoarece, placandu-mi de o fata m-am dat cu capul de zid si a trebuit sa evoluez in 1 an cat altii in 5. Simt ca parca m-au tinut in frau sa nu evoluez. Si as putea spune ca ce,acum ce mai conteaza. Si asa e, doar ca am ramas cu amintiri neplacute, si cu o atitudine fata de ai mei pe care nu prea o mai suport.
De la atatea "nu"-uri in copilarie, parca nu mai simt ca ii iubesc asa de mult ca inainte, nu mai stiu ce sentiment mai am, efectiv cateodata parca ii si injur in gand de la spate cand ma enerveaza. Practic am devenit irascibil. Daca inainte, de exemplu ii mai ajutam etc, acum parca sar ca ars cand imi cer ceva. Si, astfel, incep si ei sa se comporte altfel cu mine. Mereu ei vor sa fie ca ei, daca nu e conform gandurilor lor atunci nu e bine.Si stiu ca vor binele,ca au deseori dreptate, dar nu a fost intotdeauna asa...s-au mai inselat si ei.
De multe ori parca abia astept sa plec de acasa odata, si chiar odata am fost doua saptamani plecat si m-am simtit super, iar cand m-am reintalnit, dupa 5 minute, a aparut un nou " nu fa asa". Nici nu stiu daca o sa mai imi fie dor de ei. Uneori imi arata afectiunea, dar daca peste o jumate de ora sunt in stare sa ma ia la cearta din nou pe nu stiu ce tema, eu ce sa mai zic ...Sunt tras in doua cai diferite.
Stiu ca mai e un an,si ca lucrurile o sa treaca de la sine,ca plec,dar parca nu vreau sa plec de acasa de la ei cu o astfel de impresie, cu astfel de trairi,as vrea sa imi schimb parerea, sa ii pot privi din nou ca pe niste parinti,nu ca pe niste "instrumente" de facut bani, care parca, pentru ca nu m-au lasat sa fac aia pentru ca eram " prea copil " am reusit sa ma integrez abia dupa mult timp cu colegii.
Ce as putea sa fac? Dau funda! Va rog totusi, sa nu imi spuneti sa merg la un psiholog, ca oricum daca totusi n-o sa reusesc in cateva luni o sa fiu nevoit sa fac asta...

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook