Salut tuturor! Am și eu o mica problema cu care mă confrunt de ceva timp.Am 14 ani,problema este că mulți colegi de la mine din clasa rad de mine,fiindcă în trecut am fost la un spital de neopsihiatrie infantila pe cauza că exageram cu religia, mă rugam de vreo 7 ori pe zi, vorbeam numai despre religie. Efectiv o luasem pe cai gresite.In trecut am luat și pastile într-un an,dar doctorii au spus sa nu le mai au, deoarece nu mai aveam nicio problema.Am învățat din greseala pe care am făcut-o cu"religia".Nu sunt supărat sau in depresie din cauza a ceea ce spun alții despre mine,dar nu suport sa se facă mișto pe seama mea,ca orice copil.Tin sa precizez că problema pe care am avut-o acum un an,era una de comportament,adică nu era să zici că ba,eu eram de ăla bătăuș sau cv,dar eram prea religios,îmi era frica sa ating pe cineva, pe motiv că făceam păcat.Am trecut foarte ușor peste aceasta problema, dar nu îmi place ca ceilalți să se rada pe seama mea.Sunt un copil educat,nu îmi place să injur,respect pe cine mă respectă,mai ales că mulți oameni mă respectă fiindca eu cant la biserică,după urma tatălui meu, el fiind talcomnic.Si sa fiu sincer,am învățat multe lucruri din Biserica,din Biblie,iar acum un an, am luat la o olimpiadă județeană de religie 76 de puncte.Nu am nicio problema"morală",am avut în trecut,după cum am specificat, dar am scăpat de acel"viciu". Aștept răspuns și mulțumesc celor ce s-au oferit să îmi răspundă! Zile bune tuturor!

Buna.Fenomenul de bullying afecteaza orice adolescent, inevitabil.Eu te rog sa ma crezi cand iti spun ca odata ce ajungi la maturitate vei regreta toate momentele in care te-ai consumat pentru vorbele rautacioase si implicit comportamentul unor oameni pe care nu ii vei mai vedea vreodata.Si eu rad acum stiind ca toti colegii s-au imprastiat prin tara/strainatate, asadar nu ma mai intalnesc deloc cu ei, plus ca si timpul sterge multe amintiri/experiente.
Prin urmare, ignora-i pe cei din jur si cauta sa vorbesti numai cu un coleg sau doi care te trateaza ok si te apreciaza pentru ceea ce esti tu in prezent, nu care te judeca pentru persoana de acum 1 an sau mai mult.E usor de zis si greu de facut, dar trebuie sa intorci obrazul, sa devii mai rezistent si ceva mai nesimtit la astfel de probleme, fiindca ele nu vor inceta cand termini scoala sau liceul, ci le vei intalni si in viata de adult, din pacate.Bafta!

Cum zice și dullcat,problema asta cu care te confrunți tu se confruntă și mulți alții și,deși e deranjantă,cel mai înțelept e sa fii rezonabil și să nu te consumi din cauza a ceea ce se spune despre tine sau mai știu eu.
Deși e greu,da, trebuie sa înțelegi că oricum nu ii poți forța să nu mai vorbească despre tine, pentru că ghici ce,o vor face și mai mult.
Plus că ei cu cat te vad mai afectat,cu atât te vor hărțui și mai tare, pentru că așa sunt adolescenții necopți la minte.
Cat despre problemele tale,asta denota că orice problema ai avea,de orice fel sau chiar daca nu ai,atât timp cât au pica pe tine,ei te vor bârfi, pentru că ghici ce Viața lor este neinteresanta fara tine
Acum,poate o sa spui că toți se înțeleg și că te dau la o parte din cauza asta.
Știi ce am învățat eu din bullying-ul pe care și eu l-am primit?
Că unii dintre ei nici nu se suporta,dar pentru a mă da pe mine la o parte,s-au făcut o bisericuță specială pentru mine
Deși eu ii ignoram pe deplin,ei își dădeau aere că sunt mari smardoi,dar când am văzut cât de vulnerabili sunt atunci când viața mea nu le mai da culoare, am înțeles că nu merită să îmi bat capul și să îmi continui drumul.
Și te sfătuiesc și pe tine la fel sa faci!
Indiferent de orice, nu te lasa influențat de ce ți se spune și lupta, lupta cat e necesar să le demonstrezi contrariul!
Oricum, la un moment dat se va termina și nu ii vei mai vedea!
Bafta!

Ai 14 ani, deci in curand scapi de ei, te duci la liceu.
In viitor, daca simti ca nu mai poti psihic din cauza bullying-ului, adu-ti un parinte la scoala sa vorbeasca cu diriginta/dirigintele ca sa ii linisteasca. Si in pauza, iesi din clasa sau evita locul unde te prind cu nebuniile astea. E foarte frumos felul in care ai fost crescut si cum esti ca om, esti un exemplu in prezent, dat fiind nebuniile care se intampla. Pana si preotii si-ar dori un copil ca tine.

Cu toate astea, copii rad de ce e diferit de ei. Si uite, dupa a 8-a poti urma drumul teologiei. Te duci la liceul teologic unde, in mare, vei avea alaturi oameni ca tine, religiosi. Succes!

In primul rand as vrea sa iti spun ca, in general, copiii, la fel ca si adultii, nu au tendinta sa fie buni. Religia ne invata asta, nu-i asa? Sa fi bun e o chestiune de alegere. Copiii la o varsta asa frageda, majoritatea nu fac diferenta fiindca a alege sa fi bun tine de educatia din familie (poate fi si din scoala, depinde de profesori si cum, pana la ce nivel decid sa isi faca meseria). Spui ca a te ruga de 7 ori/zi si a vorb despre religie a fost un fel de viciu. Nu e chiar asa. Trebuie doar sa intelegi ca tot ce e exagerat, nu e sanatos. Extremele, indiferent care sunt ele nu sunt bune. Cei din jur, chiar daca nu isi explica, percep exagerarile ca pe niste slabiciuni. 'Booling-ul' l-ai generat tu insuti, prin aceste exagerari. Nu o spun in sensul sa te cert, doar sa te fac sa intelegi. Ar trebui sa iti pui intrebarea ce anume a generat aceasta exagerare, o frica? Sentimentul datoriei? Ce putea sa fie? Fiindca un astfel de impuls, atat de puternic se poate directiona intr-un sens extrem de pozitiv: acumulare de informatii (ceea ce s-a si intamplat si a fost valorizat atunci cand ai participat la olimpiada), o meserie in directia respectiva (fiind un subiect care te pasioneaza), etc. Trebuie doar sa stii ca nu toti copiii/oamenii sunt la fel, nu poti sa impui nimanui nimic, nici macar sa asculte in mod repetat parerea ta cu privire la un anume subiect. A mai ramas un lucru: spui ca cei din jur fac misto de tine. Solutia e sa iti asumi ceea ce ai facut - ceea ce nu se poate numi greseala, deoarece reprezenta convingerea ta intr-o anumita perioada din viata. Raspunde-le cu calm ca perioada aceea din viata ta a trecut. Mai pe limba lor, spune-le frumos: 'e de domeniul trecutului, nu mai dezgropati mortii'. Daca continua: 'nu v-ati plictisit sa dezgropati mortii', iar tu iti vezi linistit de treaba. Arata-le nu ca esti enervat, asta ii alimenteaza, ci ca esti plictisit. Indeparteaza-te si cand se intampla din nou, faci la fel, atitudine plistisita, poate un pic dezgustata sa ii faci sa se simta prost daca insista. Trebuie sa intelegi, ca sa vina din tine. Cand vor sinti ca nu te mai afecteaza, se vor opri, ca prin minune fiindca cuvintele lor nu isi vor mai atinge scopul (de a te scoate din sarite). Dumnezeu te iubeste, El locuieste in noi, religia e o parghie si o invatatura, dar Dumnezeu nu e departe, e chiar in noi. Invata sa-L descoperi in tine.