Salut tuturor.As dori sa va impartasesc povestea mea si sa va cer cateva sfaturi.Totul a inceput acum aproape 3 luni cand am cunoscut o fata pe o retea de socializare, ea fiind din Focsani iar eu din Pitesti.Am vorbit putin in acea zi deoarece era ocupata, mi-a cerut numarul de telefon si cam atat pentru ca si eu trebuia sa plec de acasa.Am continuat discutia la telefon si seara aceleasi zile.Stiind ca e asa de departe nu prea am dat importanta desi imi era simpatica si (stiu ca am gresit), am mintit-o ca am luat bacul (eu picand la matematica).In fine, am continuat sa vorbim zilnic, si am inceput sa tin la ea pe zi ce trece.Mi se parea si inca mi se pare fata perfecta pentru mine : cuminte, desteapta, frumoasa, intelegatoare.Inca din primele zi batea apropouri sa ne vedem, insa fiind neincrezator i-o cam "taiam". Dupa vreo doua saptamani vazand ca lucrurile avanseaza m-am gandit sa-i fac o surpriza si sa o vizitez.Inca de la inceput parintii ei nu prea au fost de acord, spuneau ca nu o sa ne vedem niciodata, pur si simplu nu credeau.Insa doar dupa cateva zile mama ei a vazut pozele cu mine si s-a razgandit, spunand ca vrea sa ma cunoasca.Eu bucurandu-ma si pentru atat,am cautat un loc de cazare in Focsani,nestiind nimeni am strans bani pentru cazare, motorina, cadouri pentru ea si mama ei iar in dimineata zilei de 16 noiembrie, la doar o luna am plecat la ea nici macar mama nestiind unde ma duc.Ne-am vazut, am stat de sambata dimineata pana duminica la pranz impreuna, i-am cunoscut si parintii, m-au placut si ei. Apoi am luat decizia sa ne vedem iarasi de revelion si sa stam 2 zile impreuna.O luna jumatate am continuat sa vorbim la telefon, pe net, ciondanindu-ne dar necertandu-ne niciodata.Si din nou am strans bani pentru 2 zile de cazare (parintii ei stiu ca stau in Focsani la un "prieten" care de fapt nu exista) bani pentru motorina, cadouri de Craciun si am plecat la drum.Cu mana pe inima spun ca a fost cel mai frumos Revelion din viata mea,i-am cunoscut intreaga familie,bunici, matusi, veri.Si pot spune ca m-au placut si ei enorm,eu fiind un baiat destul de linistit, nu beau, nu fumez.Bineinteles ca pana la urma si mama a aflat ca m-am dus la ea si m-a sprijinit intotdeauna, creandu-se o legatura de prietenie intre mama si fata cu care vorbesc.Nu pot sa spun decat ca sunt extrem de indragostit,jur ca as putea face orice pentru ea, avem planuri impreuna, vrea sa vina la Bucuresti la facultate in vara (ea avand 18 ani iar eu 20) si imi doresc sa ne vedem cat de des posibil si sa-mi cunoasca si ea familia.Am renunta la cel mai bun prieten pentru noi din cauza ca incerca sa bage raca intre noi,am facut sacrificii, spun mereu pentru noi pentru ca nu suport sa zic ca am facut doar pentru ea, suntem un cuplu. Daca mama n-ar fi fost de acord mi-as fi lasat si familia pentru ea.Pana aici bune si frumoase insa aseara s-a intampla lucrul de care ma temeam,a aflat ca am picat bac-ul la matematica si imi tot spune ca am mintit-o, dezamagit-o, ca am fost un exemplu pentru ea si ca am facut-o sa sufere.Imi dau seama prea bine ca n-am facut deloc ce trebuia, nu am vrut s-o mint dar n-am mai putut sa-i spun adevarul din teama de a nu o pierde.De aseara nu mai vorbeste cu mine,a sters mesajele noastre,pozele cu noi,relatia de pe facebook. Spune ca nu vrea sa mai fie cu mine, ca s-a terminat totul, ca sa-mi gasesc pe alta.Eu sunt distrus,fara ea nu pot rezista.E tot ce mi s-a intamplat mai bun in viata,ma simt acum cel mai singur om de pe Pamant, fara prieteni, fara pe fata pe care o iubesc.De aseara plang fara oprire si imi e extrem de rau.Pur si simplu nu vad fiata fara ea, nu are sens si pace.Intr-un fel ma simt putin nedreptatit, stiu ca am mintit-o si dezamagit-o, insa doar cu atat.Nu m-am gandit o secunda sa o supar,doamne fereste sa o insel desi e la distanta.Zi de zi o vedeam doar pe ea si oricine glumea pe seama noastra in ochii mei nu mai exista. Spun ca ma simt nedreptatit deoarece mereu imi povestea de fostul ei prieten care a inselat-o,i-a recunoscut in fata si i-a spus ca o s-o mai insele si ea tot l-a iertat si au mai ramas o perioada buna impreuna.Iar pe mine,pentru faptul ca am mintit-o doar cu bac-ul,ma face in toate felurile si spun ca eu nu mai exist pentru ea, sa o uit, sa-i sterg nr de telefon.Credeti-ma ca sunt disperat,nu stiu ce sa mai fac,nu pot renunta la ea, nu vreau sa cred ca e adevarat, as fi in stare sa plec in secunda asta la Focsani doar sa vorbesc cu ea fata in fata.Credeti ca ma va ierta? Nu-mi pot imagina ca s-a terminat. Spuneti-mi ce sa fac, s-o las sa se calmeze? Oare isi revine? Simt ca in ritmul asta imi pierd mintile...Va rog dati-mi un sfat.Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi totul, va urez un an bun, sarbatori fericit..macar voi sa aveti.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook