Salut tuturor!
Presupun că am o problemă (gravă, după părerea mea) și din această cauză m-am decis să scriu deschis aici, iar totul să se afișeze pe ecranele din fața voastră.
În primul rând sunt doar un/o adolescent/ă. Țin să cred că sunt o persoană cu două fețe ce sunt în antiteză. E ciudat și totodată înfiorător din punctul meu de vedere. Căci, chiar dacă în societate sunt o persoană destul de amabilă, timidă și retrasă, acasă sunt o persoană vulcanică, agitată si stresată. Lucrul acesta mă sperie cumplit. Îmi vărs nervii pe orice(indiferent că e om, obiect sau animal).
Gândesc mult, poate prea mult când vine vorba de ceva, găsind nenumărate aspecte pe care unii indivizi nu le-ar fi presupun niciodată.
Nu pot lua mereu decizii, pentru că am conceptul că sunt om și greșesc, deci dacă nu o să iau vreo decizie >- nu o să sufere nimeni și nimic(gândul acesta orecum mă liniștește).
Nu am prietenii, deci nu ies pe afară (doar la școală și în situații critice, de urgență). Îmi face mult mai multă plăcere să stau în casă și să discut cu mine, singuri, doar eu și gândul meu la o ceașcă de ceai în combinație cu biscuiți.
Am avut câteva ieșiri ciudate de față cu tutorele meu ce au constatat în devastarea camerei, după care au urmat ore bune plânse în fața sa pentru un subiect destul de banal, pe care acum nu prea mi-l aduc întocmai aminte. Nu am conștientizat atunci că asta era să fie ceva foarte penibil, dar acum îmi e rușine(nu știu dacă e bine spus așa). Relația dintre mine și persoana respectiva a redevenit normală.
De obicei când îmi fac un amic vorbim câteva luni, după care incep să devin asemănător cu o persoană arogantă sau nepăsătoare față de cel de lângă ea. Așadar, prietenia noastră se duce ușor pe apă sâmbetei, iar comunicarea dispare.
Mă simt un om diferit în comparație cu cei din jur; și aș vrea să încerc să port o discuție normală, dar pur și simplu nu pot; mă bâlbâi, nu bag în seamă spusele aproapelui sau pur si simplu ignor acea persoană în totalitate. Nu am o explicație pentru asta. Ce ar trebui să fac?
Ordonare:
Cronologică
Ar trebuii sa te faci poet. Numai tu ai putut pana acum sa faci ceva atat de banal ( ca povestea ta) sa sune atat de interesant, de misterios. Nu sunt sarcastic. Am citit o gramada de intrebari in 6 ani aici dar nici una atat de banala ( ca povestea unei tinere plictisita de viata. Ce cliseu) dar scrisa atat de haios.
Ce sa faci? Nimic. Astepti sa cresti si sa te maturizezi si ai sa vezi ca viata o sa se schimbe. Sper. Pentru sanatatea ta mentala. Toti au trecut prin prostia aia ( o vai doamne, sunt diferit, nimeni nu gandeste ca mine ), bla bla bla. Clisee de 2 bani. Trec cu timpul.
Răspunde
Explicatia e ca ai anxietate sociala. Foarte multa lume are, stiu ca e greu sa te bagi in seama si sa ai o viata sociala cand ai problema asta, dar nu e ceva de care nu poti scapa. Daca te deranjeaza prea tare, poti merge la un psiholog, faci psihoterapie, adica el te va invata cum sa iti invingi teama si sa te porti in societate fara sa mai ai problemele astea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
