Uitati un videoclip fain: https://www.youtube.com/watch?v=j2laIPeiMtE
L-ati urmarit? Bun, atunci sa trecem mai departe.
Cum pot capata ambitia acelui om? Cum pot face sa urlu de dorinta? Sa imi doresc ceva mai tare decat mi-as dori aer sub apa? Cum? Cum pot face sa nu renunt si, mai important, sa evoluez? Stiu ca pare simplu pentru multi dintre voi. Va propuneti un lucru si apoi muncitit ca sa-l realizati. Eu nu sunt asa. Intotdeauna mi-a lipsit ambitia. Mi-am propus si eu diverse lucruri, dar cand spuneam ca imi doresc acl ceva, spuneam doar asa, declarativ, nu cu ardoare.
Am vazut azi noapte un documentar, o emisiune, habar n-am ce era. Era cu un adolescent de 19 ani care ii omorase tatal vitreg. A fost condamnat la inchisoare pe viata. Si-a propus sa evadeze. Dupa 2 ani a evadat. A fost prins. Dupa vreo 13 ani a evadat iar. Iar a fost prins. A dat un interviu pentru emisiunea asta. Spunea ca isi dorea mai degraba sa moara incercand sa evadeze decat sa stea in inchisoare. Cum pot sa gandesc si eu asa, dar, s agandesc efectiv, nu doar sa declar asta? A spus ca in fiecare zi se gandea la evadare si isi dorea cu toata fiinta lui asta. Cum pot sa fac si eu asta? Cum? Stiu ca nu exista retete minune pentru motivatie, ambitie, incredere. Stiu ca totul tine de mine, de constientul si subconstientul meu. Bine? Stiu. Stiu ca nu exista "nu pot", ci doar "nu vreau". Stiu. Stiu toate astea dar le stiu degeaba.
Mi-am scris pe o mica foita "Fii inteligent" in japoneza si apoi am lipit-o de perete. Am pus-o de mai bine de o luna si tot nu ma simt mai inteligent. Ma uit la ea, imi spun ca trebuie sa fiu, dar nu sunt. Fac in continuare aceleasi activitati de om prost. Sunt ca un dependent de nicotina care nu se poata lasa din fumat. Eu niciodata nu i-am inteles pe acesti oameni. Intotdeauna am crezut ca daca vrei ceva cu adevarat atunci poti face acel ceva, nu exista dependenta. Daca chiar vrei sa te lasi de fumat o vei face. Asa gandesc, dar totusi eu ma comport fix invers. Porblema mea nu e fumatul, caci nu fumez, ci stilul meu de viata. Partea proasta e ca nu imi pot insufla acea dorinta adevarata. Eu spun "vreau sa invat mai mult pentru materia x, ca nu am mai invatat de ceva timp", dar spun asta doar asa, sa fie. Nu imi doresc cu adevarat asta, nu imi doresc cu adevarat nimic. Vreau sa imi doresc cu adevarat ceva. Chiar vreau sa fiu mai inteligent, asa cum am scris pe foaie, dar nu e suficient sa vreau. Trebuie sa fac ceva in privitna asta, dar cum sa fac din moment ce-mi lipseste motivatia necesara.
M-am uitat mai de mult la un videoclip cu un barbat care nu avea maini si picioare. Asta nu l-a oprit. Face mai multe lucruri decat eu, perfect sanatos, probabil n-o sa fac toata viata. El, cu handicapul pe care il are, ne incurajeaza pe noi, cei normali. Tine discursuri motivatioanel peste tot. Cand il vad simt asa o chestie,, ma gandesc "ba, daca el, cu handicapul sau, poate, eu de ce sa nu pot?", dar tot nu capat acea "dorinta de a evada din inchisoare".
Vara mea a suferit un accident de masina cand era cu un an mai mica de cat sunt eu acum. A fost operata pe creier de vreo 3 ori, a stat in coma, a fost intr-o stare critica. La 3 ani dupa accident lua bacul cu 9 si ceva. Ati prins firul? 3 operatii pe creier - bac luat cu 9 si ceva. Eu, daca o sa continui cu atitudinea asta de indiferenta fata de studiu, probabil ca nici nu o sa iau bacul. Sora-mea l-a luat cu 9, 75. Asta ar trebui sa ma impulsioenze, sa ma fac sa vreau sa fiu macar egalul sau. Imi doresc si eu sa iau bacul cu nota mare, dar nu asa de mult incat sa ma pun pe invatat.
Ma rog, eu am vorbit despre invata si "fii inteligent". Astea-s doar exemple.
Vreau sa dau la actorie (nici macar de asta nu sunt sigur). Problema e ca n-am avut nici macar ambitia necesara de a ma duce sa dau probe pentru echipa de teatru a liceului. Mi-am gasit scuze: e sambata, nu am cu ce sa ajung, nu vreau sa ma mai trezesc si samabata de la 5 dimieneata etc.
Am fost voluntar. Am renuntat. "Nu imi plac omanii de acolo. Eu sunt nonsociabil. Trebuie sa merg cate 12 km pe jos, mi-e lene. Doar eu muncesc acolo, restul stau de glume" etc.
Stiu, am scris enorm. Nici nu stiu daca chiar caut un raspuns sau doar asta e o forma de a-mi elibera gandurile. Nu stiu.
Peste mai putin de 6 ore va fi 2015. Mi-am propus sa fac o lista sau ceva de genul cu anumite lucruri pe care vreau sa le fac in 2015. Nu am mai facut pana acum asa ceva. Mi se parea o prostie. Daca vrei sa faci ceva il faci si fara sa il ai scris pe o lista. Asa ganditi multi, asa gandeam si eu si, probabil, asa gandesc si acum. Dar sunt dispus sa incerc. Poate ma va ajuta.
Voiam sa imi fac si o lista cu citate motivationale. Am scis mai de mult vreo 2 pe o foaie si le-am lasat acolo. Ar ajuta asta cu ceva? Probabil ca nu, din moment ce totul pleaca de la mine.
Am citit "Descopera-ti geniul", un fel de carte motivatioanala, pentru dezvoltarea persoanala, habar n-am. Am pus niste foicele la paginile care mi-au atras atentia. Le-am mai recitit din cand in cand, le-am dat dreptate si cam atat.
"Daca o sa traiesti fiecare ca si cum ar fi ultima, la un moment dat o sa ai dreptate. Daca azi ar fi ultima ta zi, ai face tot ceea ce ai facut sau ai schimba ceva? Daca ai schimba, atunci inseamna ca trebuie sa schimbi ceva in viata ta", chestia asta o spunea Steve Jobs intr-unul din discursurile sale. Ma rog, si el o citise pe nu stiu unde.
Asa e. Daca as sti ca azi mor as face tot ceea ce am facut, adica sa pierd vremea la laptop, sa dorm, sa-mi vizitez buncii si sa emg la cimitir? Probabil vizitele si emrsul la cimitir le-as face si daca as sti ca asta e ultima zi, dar clar n-as pierde vremea la laptop. Atunci, ce as face? Le-as spune persoanelor dragi ca imi sunt dragi? Cred ca nu, desi stiu ca ar trebui.
Stiti "Ultima scrisoare" a lui Gabriel Garcia Marquez? Obisnuiam sa o citesc acum un an-doi. De fiecare data cand o citeam plangeam si ii dadeam dreptate. M-auziti? Ii dadeam dreptate, dar cu toate astea nu aplicam nimic din ceea ce zicea el.
Ca un dependent de nicotina care stie ca tigarile ii fac rau, dar, cu toate astea, nu se lasa.
De ce? De ce facem noi, oamenii asta? Ma rog, nu trebuie sa va pun pe toti in aceeasi oala cu mine, ca nu toti sunteti la fel de retardati precum sunt eu.

Va multumesc ca ati citit asta si daca m-ati putea ajuta, un pic, cu orice, v-as fi recunoscator.

A, daca tot o sa primesc sfaturi de la voi, haideti sa va dau si eu unul: Nu asteptati nimic de la 2015, 2015 asteapta totul de la voi. Nu imi apartine, doar am preluat ceea ce zicea Gabriel Garcia Marquez legat de secolul in care ne traim viata.
probabil ar trebui sa il aplic mai intai pentru persoana mea, nu?

Toate cele bune.

Am citit tot ce ai scris si nu ca as putea sa te ajut prea mult fiind si eu in aceeasi situatie dar toata problema consta in motivatie. Iar motivatia nu o poti lua din citate sau liste. Cel putin eu nu. Ma motiveaza in schimb exemplul altor persoane. Sau cand lucrezi la ceva: daca primesti sprijin te ajuta sa mergi mai departe. Sau daca esti incapatanat poti folosi asta pentru progres. Si eu voiam sa ma tin de unele chestii, cum ar fi sa ma apuc serios de desen, pentru ca imi place si de un oarecare sport deoarece ma simt ca o leguma pe zi ce trece. Si totusi nu pot sa zic ca am facut nimic in privinta asta desi ambele constrau practic in exercitiu pana reusesti. Poti sa-ti impui chestii, asta o sa ajute. Altfel, daca tu nu schimbi nimic nici celelalte lucruri nu o sa se schimbe si asta e universal valabil. Bine, e usor sa le spui celorlalti ce sa faca si ei poate o sa te si aprobe, dar stiu si eu cum e cu faptele. Mai ales e naspa ca in timp regreti ca nu te-ai apucat mai devreme de unele lucruri sau nu ai vrut sa le faci.
Probabil nimeni nu va fi in stare sa-ti dea un raspuns concret pentru cum ziceai si tu, nu exista reteta pentru asa ceva, deci intr-un fel trebuie sa descoperi singur raspunsul.
Si si chestia asta cu noul an. Practic nimic nu se schimba, doar calendaristic vorbind. Si daca vrei sa faci ceva nu trebuie planificat, trebuie sa-l faci pur si simplu. Si cand iti propui ceva nu zi "de maine am sa fac asta" ci "de azi o sa fac asta" pentru ca "maine" e un timp al viitorului iar acel "maine" se schimba in fiecare zi deci nu e prea motivant.
Sincer, sper ca si eu voi gasi motivatia suficienta cat mai curand ca sa ma apuc de ceva.
Totusi in afara de lucrurile concrete de "vreau sa fac aia si cealalta" chestia cu inteligenta sau lucruri legate de personalitate gen "vreau sa fiu mai bun, mai recunoscator, generos etc." sunt mai greu de dobandit mai ales ca nu au o masura. Probabil toti am vrea sa fim mai inteligenti dar sincer habar nu am cum obtii asta pentru ca inteligenta nu se refera la cat de mult stii ci la modul de gandire.
In alta ordine de idei e mai usor sa continui ceva decat sa il incepi, deci daca vrei sa faci ceva trebuie sa ai la inceput un impuls si dupa va fi mai usor. Doar incearca
Si numai bine!

Am exact aceeași stare. Mă regăsesc in aproape fiecare cuvânt scris de tine. Prefer să nu mă gândesc la asta. Mereu am o stare stupida de plutire. Pur și simplu nu-mi pasă de nimic și de nimeni. Am ambiție, dacă vreau să fac ceva cu adevărat o fac, dar pur și simplu nu am chef, mi-e lene. Prefer să nu mă gândesc prea mult. Nu-mi plac surprizele, nu-mi plac oamenii, nu-mi place nimic. Urasc de 10 ori mai mult decât iubesc.
Dacă mi-ar spune cineva că am doar 2 luni la dispoziție până voi muri nu m-ar interesa. N-aș face nimic în legătură cu asta. De ce mi-ar păsa? De cine? Ce aș lăsa în urmă? Nimic.
Cât despre marele REVELION:
E o glumă? De ce naiba ar trebui sărbătorit asta? Care e marea chestie? Niciuna. E o zi obișnuită. Ca și majoratul. " O singura dată faci 18 ani". Normal. O singura dată faci și 19 și 20. De ce nu facem majorat în fiecare an? La fel cu 1 mai. Anul trecut am închiriat o cabană cu mai mulți colegi. Ne-am distrat, a fost ok. După vreo 2 zile mă întreabă o tipă că ce am făcut de 1 mai. I-am zis că am stat acasă. Voiam să-i văd reacția. Evident că a început să-mi spună că e 1 mai, că trebuie să sărbătorești, să te distrezi bla bla bla. Ce naiba? Dacă vreau să mă distrez o fac în fiecare zi, nu trebuie să fie 1 mai, 1 decembrie, majorat, an nou și alte tâmpenii.
Ambiție. Părerea mea e că ai nevoie de un impuls pentru asta. Mi-am zis c-o să mă apuc de alergat, tracțiuni, flotari. Evident, n-am facut nimic, mi-e prea lene. Nu am un motiv pentru care s-o fac. Poate că dacă aș fi gras sau ceva, ar fi un motiv, dar așa ..nu. Fumatul. Cum ziceai, știi că îți face rău și totuși o faci. E același lucru. Nu ai un motiv pentru care sa te lasi. Daca ai avea cancer, ai fi obligat sa te lasi, daca vrei sa traiesti. Ai un MOTIV pentru care să te lași de fumat. Așa că părerea mea e că ambiția are nevoie de un motiv. Cu cât vei avea un motiv mai mare, cu atat te vei ambitiona mai mult.
Legat de ideea cu acea listă...da, e o prostie. E o absurditate, e o tampenie. Dar pe lângă aceste păreri cred că ar merita să încerc. Poate doar să văd ce priorități am, ce vreau să fac și cine sunt. Că eu habar nu am.

Prietene, eu sunt unul din acei oameni ambitiosi si nici eu nu reusesc sa fac tot ce imi propun, eu vreau sa fiu politist, anul acesta am terminat a 12-a, la scoalanu invatam prea bine dar am reusit sa iau bacu cu nota mare si nu eram hotarat ce vreau sa fac, am dat la politie, toate probele au fost ok, am trecut cu brio pana la ultima proba, acolo a intervenit descurajarea, nu m-am pregatit deloc si doar cand am ajuns acolo mi-am dat seama de asta, logic ca am picat si faza cea mai nasoala e ca atunci am avut si o pasiune enorma pentru aceasta profesie, si de atunci invat in fiecare zi, citesc, fac sport, fac tot ce imi sta in putere pentru ca imi doresc sa fiu politist. Trebuie sa-ti gasesti rolul tau in viata su cand faci ceva sa o faci ca si cum viata ta ar depinde de asta, probabil ca ti-e lene, poate nu ai simtit foamea si setea, nu ai simtit disperarea, tu vrei sa fi mai inteligent, e greu sa obtii asta fara experiente, cel mai usor e cand esti obligat sa fi inteligent, obligat de viata, cand te gandesti ca poate vine o zi in care te trezesti dimineata si nu vei sti ce sa faci, viata e din ce in ce mai grea, nu am citit foarte multe carti, singura carte care merita citita e biblia, cand ceri ajutorul lui Dumnezeu, si eu eram ca si tine dar am cazut la pamant, am suferit, am fost pedepsit pentru greselile mele si acum pur si simplu nu-mi permit sa gresesc, e prea riscant, trebuie sa fi obligat sa faci ceea ce-ti doresti, suna aiurea dar asa e. Eu iti doresc in 2015 sa ajungi sa fi ceea ce iti doresti sa fi, ma impresioneaza astfel de persoane ca tine care chiar isi doresc sa fie mai buni sa faca ceva in viata, nu-ti rata viata, invata si fi cel mai bun in ceea ce faci!

Gandesti profund...Si eu, si tu suntem in aceeasi situatie ca multi altii. Vrei sa fi mai inteligent? Exercitiul te va ajuta. Munceste pentru asta!
As vrea sa-mi spun si eu povestea
Cand eram la gimnaziu pot spune ca iubeam matematica. Am luat 10 la examenul de admitere la liceu, dar din clasa a 9a totul s-a schimbat (colegii, profesorii, si implicit eu). Pot spune ca in ziua de astazi eu nu mai imi dau interesul in ceea ce priveste scoala. Nu stiu de ce, dar vreau sa remediez problema cat imi mai permite timpul. Uneori profesorii nu sunt corecti in ceea ce priveste modul lor de ascultare si notare, iar asta pe mine ma demoralizeaza. Cand ma apuc sa mai rezov cateva exercitii si dupa mut timp de incercari imi ies, iti spun sincer ca imi tresalta inima de bucurie, si asta se simte atat de placut... Mi-am propus de mai mult timp sa invat engleza. Stiu si eu 3 lulele 3 surcele dar niciodata nu e de ajuns. Mereu spun ca o sa ma apuc serios de ea, dar ca si tine o las pe maine si tot nu invat nimic.

Sunt o persoana pesimista, nu foarte sociabila. Ma gandesc ca si asta e un minus pentru ca privesc in jur si doar eu ma vad cea cu defecte.
La fel ca oricine avem visuri care ne dorim sa se implineasca, si sunt constienta ca nu o vor face daca eu nu contribui. Visez sa devin o femeie stabila, cu familie si copii. Obstacolele care ne ies in calea spre marile aspirati ne vor ajuta mai departe in viata atunci cand vom avea nevoie.

Nu stiu ce ai inteles din ce am spus eu aici. Sper sa nu fi fost foarte plictisitor. E un sentimet placut sa stii, ca nu numai tu esti asa, ca si alte pesoane incearca sa gaseasca acel drum spre iesitrea din labirint.