Va rog, am nevoie de o caracterizare a personajului Toma Nour din "Geniu Pustiu" de M. Eminescu.

Personaj byronian,in care frumoasa complexiune fizica ascunde un sufletdezamagit si revoltat,dupa cum ni-l arata portretul romantic atat de caracteristic pentru tendintele primei maniere a lui Eminescu:"Era frumos-de-o frumusete demonica.[...]-un Satan dumnezeiesc care trezit in cer a sorbit din lumina cea mai sfanta,si-a imbatat ochii cu idealele cele mai sublime...". Acest inger cazut este un aspru critic al societatii timpului,in careuraste deopotriva minciuna unei civilizatii de imprumut,ca si viata fara munca a coruptelor clase conducatoare.El doreste o revolutie morala incare "ideea romanesc sa fie mai mare decatuman,genial,frumos". Dupa o singuratica si trista copliarie deorfan, Toma cunoaste in Ioan, suflet viril locuind intr-un corp plin degingasie feminina, un prieten de care il unesc legaturifervente, continand ceva din cultul romantic al androginului.Numele,metaforic,al lui Toma Nour, e de doua ori simbolic:el sugereaza indoiala si intunecare.Insa cu tot romantismul portretului zugravit,Toma Nour este dominatde idei,sentimente si atitudini care sunt caracteristice nu numai erouluiromantic,ci si in mare masura eroului literaturii iluministe prin criticavehementa indreptata impotriva nedreptului intocmirii sociale,amonarhilor si a politicienilor -ca si prin entuziasmul cu care vorbestedespre omenire,despre egalitatea si libertatea natiunilor luminate, despre "cosmopolitism"si"indemn la pacea universala". Retras la inceput in durerea proprie, deznadajduit in iubire, Toma Nourincearca sa se sinucida; framantarile revolutionare il schimba :devineluptator activ pentru cauza romanilor ardeleni si-l razbuna pe prietenulsau mort, Ioan.Figura demonica, dupa cum reiese din portretul facut si din natura luicatilinara, nonconformist si razvratit, Toma Nour este stapanit "de unzbucium si de un chin infernal"datorita dezacordului cu lumea.El are" trairi excesive"si "stari de exaltare in dragoste". Experienta-dureroasa-a lumii prin care trece ramane dezorganizata sihaotica, un"vis absurd".