Nu-i vorba ca nu simti nevoia de afectiune, ca aceea o simti pana la moarte.
La tine-i vorba de rusine! Ai 14 ani si iti este rusine sa te vada copii, cum te pupa sau te imbratiseaza mama ta.
Nu-i nimic, este normal, cresti, ai intrat la pubertate si este perfect normal ce ti se intampla.
Cat privesc relatiile cu prietenii, acum sunt un pic mai selective, datorita aparitiei fetitelor printre voi.
Nu imi este rusine Nu am 12 ani sa vorbesti asa, nu gasesc motiv sa imi fie rusine de mama mea.
NU am spus ca ai 12 ani, am spus ca ai mai crescut acum, ai 14 si acum iti este rusine sa te lasi pupat si imbratsiat de mamica.
Stiu f bine ce se intampla, am trecut cu fii-miu prin aceleasi stadii... azi, cand are 30 de ani, ade de prostioarele si comportamentului lui, incercand sa para mai adult decat era.
Ti-am explicat doar ce tis eintampla tie, acum. Nicium nu a fost ca sa-ti arat ca-ti este rusine de mama ta, am spus clar, "iti este tie rusine" sa te vada ceilalti copii sau lume, cum primesti dragalaseala de la mama ta.
Repet: Ok, am uitat sa precizez. Nu ma refer la afectiune de la parinti, ci sa am o prietena. Te poti uita la raspunsul lui BloodyLips, a descris perfect prin ce trec, sau in proportie de 90%
Despartiri la 14 ani si depresii?
Nu este cazul! La varsta asta se leaga cel mai usor priteniile si la fel de usor se desfac.
Nu-i cazul sa te stresezi din atata lucru, doar sa iesi din casa, in loc sa stai toata ziua pe computer si sa-ti faci prieteni si prietene noi, nu pentru afectiune ci pentru relaxare, joaca, diverstiment.
Se pare ca nu ati citit bine. Nu am fost niciodata in depresie. EU AM ZIS CLAR CA NU VREAU AFECTIUNE, ADICA NU SIMT SA AM O PRIETENA, NU CA NU AM PRIETENI. Deja aberati.
Asta se deduce automat din topicul intrebarii tale!
De ce ai veni pe un forum sa ne spui ca ai trecut printr-o despartire de prietena ta si ca nu mai vrei afectiune!
Intrebarea ta fiind: "de ce nu mai vreau afectiune?"
Raspunsul este:
Pentru ca esti in depresie, dar esti prea mic sa intelegi acest cuvant, probabil. In orice caz, comportamentul si descrierea ta, sunt perfecte pentru acest "diagnostic".
Just forget it
Si eu trec prin aceeasi chestie. Pur si simplu vreau sa ma axez pe cariera, parca o alta persoana mi se pare pierdere de timp, ca m-ar distrage. Nu ca as fi împotriva sau ceva, dar pur si simplu nu vad un motiv pentru care as avea o relatie din moment ce funcționez foarte bine singura. Suntem cam acelasi tip de persoane, caci am cunoscut si tipul care nu se simte complet daca nu are o relatie, trebuie sa aibă una ca sa se simtă fericit, chiar daca nu-i cu persoana potrivita si au o relatie doar ca sa fie acolo. Mna, fiecare cu gândirea lui.
Relatiile au ajuns sa fie un "obicei" in zilele de astazi din pacate.
Si cum scap de "plictiseala"?
La un moment dat vei intalni o tipa care "te va curenta", fie ca maine o s-o intalnesti sau peste 5 ani, atata timp cat nu simti vreo nevoie nu vad de ce te grăbești.
Salut, nu este nimic neinregula cu tine, sunt foarte multe persoane care se simt foarte bine singuri. Dar nu ar trebui sa iti inchizi viata sociala, iesi in lume, cunoaste alti oameni, fa ceea ce iti place, la un momendat sigur iti vei gasi pe cineva cu care sa te intelegi si sa iti faca placere sa-ti inpartasesti timpul.
Ok, am uitat sa precizez. Nu ma refer la afectiune de la parinti, ci sa am o prietena.
Esti nehotarat pentru ca nu ai gasit persoana potrivita inca. probabil ai si suferit oleaca dupa ultima despatire si de asta simti nevoia in unele momente de o partenera. asteapta sa intalnesti persoana potrivita si o sa se schimbe situaia radical. spor