Către a Ta făptură
Şi munca Ta de zor,
Mă-nchin cu pietate,
Iubite Profesor!
Un fir de păr albit-a
Pe fruntea Ta măreaţă
Un zîmbet de lumină
Ţi s-a aprins pe faţă.
Şi inima îţi saltă
De bucurie plină,
Căci unde a fost umbră
Acuma e lumină.
Din pîinea cunoştineţei
Împarţi cu bunătate,
Cu drag, acelor, care
Sînt dornici de-a şti carte.
anonim_4396 întreabă:
Iasmyna întreabă: