Acum ceva timp, am cunoscut o fată, ea este de alta naționalitate, dintr-o țară învecinata! Nu stiu cum, dar s-a întâmplat să facem schimb de id-uri de messenger, și sa incepem sa vorbim! De la primul mesaj, am început să o plac, tot mai mult! Am conversat putin si cand ne-am văzut în realitate, de atunci am simțit ceva pentru ea! Acum, sunt seri in care pierdem ore, vorbind despre orice! Nu stiu ce mă consideră ea, dar eu o văd mai mult decât o prietenă! Nu, ii pot spune ce simt cu adevărat ce simt pentru ea, încă! Teama, de a nu o pierde, ma urmează! Voi, ce părere aveti despre relatiile la distanță? Ochii care nu se văd se uita? Multumesc, aștept sfaturile si poveștile voastre, dacă ati trecut prin asta!

In primul rand, relatia nu este decat o simpla prietenie, atata vreme cat totul se intampla virtual.
Teama de a nu o pierde este normala sa o ai, odata ce ea poate sta de vorba cu tine, dar se poate intalni in orasul ei, cu iubitul.
Aici nu-i vorba de ochii care nu se vad, ci de distanta care va separa, unde relatia voastra este doar una virtuala, nu reala.
In general, asemenea reltii, nu au viitor.

Când întrebi, așa este, ceva la modul general.
Pentru fiecare este diferit.
Să îți dau un exemplu din alt domeniu ca să înțelegi.
Într-o sală de curs la facultate, profesorul predă la tablă.
Ușa se deschide brusc, intră doi, aleargă unul după altul, se încinge o mică cafteală, unul scoate pistolul, trage un foc, glonțul se înfige într-un perete, fug din nou și dispar pe ușă.
Cei de față, 100 de studenți cursanți, li se spune că acesta a fost un experiment psihologic regizat, nimic real, și sunt invitați să facă o relatare în scris despre panaramă. Rezultă 100 de mărturii, toate diferite între ele. Concluzia, pentru fiecare viața este diferită. Acea relație poate fi fericirea vieții tale, cea mai mare, sau cel mai mare eșec. Așa că, cam așa este, pe bune, ceva de genu.

Relațiile la distanță sunt dificile, am trecut și eu prin asta și stiu cum e.
Încearcă să vorbești cu ea, nu poți să continui așa la nesfârșit.