as avea o intrebare la care as vrea sa mi raspunda de preferat un psiholog:
Banuiesc ca toata lumea stie ce e obsesia pentru o fata si cat de periculoasa este.As vrea sa va intreb poti scapa...? (mai mult)

Question

as avea o intrebare la care as vrea sa mi raspunda de preferat un psiholog:
Banuiesc ca toata lumea stie ce e obsesia pentru o fata si cat de periculoasa este.As vrea sa va intreb poti scapa de obsesia pentru o fata daca iti creezi in paralel o obsesie pentru un lucru? altfel spus de ex. ma pasioneaza programarea (limbaj, algoritmi etc) sau iubesc sa desenez sau sa fac origami orice pasiune materiala. Poate o astfel de pasiune sa determine creierul sa elibereze suficienta adrenalina pentru a conbate obsesia pentru o fata? stiu cafiecare are povestea lui, ma refer la cum s-a declansat obsesia sau cum de reuseste sa persiste dar totusi la urma urmei esenta e aceeasi:"PERSOANA E PERFECTA PENTRU MINTEA TA ATAT DE PERFECTA INCAT DEVINE CEEA CE NUMIM OBSESIE.

GaZa1994 · Answer

Buna! Sunt aproape sigura ca poti scapa de o obsesie focalizând atentia către altceva ce iti place sa faci. De asemenea sa iti petreci mai mult timp cu alte persoane vorbind si făcând lucruri împreună care sa nu aibe legatura cu fata respectiva. De altfel sa te uiti cu mai multa atentie la fata respectiva si la anumite zone/puncte ale corpului care ar putea sa iti creeze un dezgust. O zic la genul in care toata imaginea ta despre ea nu ar mai fii perfecta in asa fel încât sa fii obsedat si sa o vezi va fiind acceptabilă. De asemenea sa te gandesti la alte chestii, conversatii cu alte persoane, ce sa mananci si ce sa faci mâine. Orice ca sa nu te mai gandesti la ea. Sa iti tii mintea ocupata si sa fii activ.

andi456 · Answer

Dupa cat timp dispare de obicei o obsesie? ma refer "dupa cat timp" dupa ce ai inceput:"tratamentul"?

GaZa1994 · Answer

Câteva săptămâni. Depinde de tine cat de tare te străduiești.

andi456 · Answer

Ideea e urmatoarea cred ca de fapt totul se petrece in pofida unui ego ranit.Sti postarile de pe Facebook cu oameni celebrii care erau mediocri  in tinerete?
Lasand asta sa ma descopar sau mai bine zis sa descopar acel ego ranit:
-parintii mei nu aud;
-tata m-a parasit la 5 ani;
-bunicii s au ingrijit de mine si de mama;
-bunicul le avea cu bautura, certuri si injuraturi(paradoxal fusese veterinar);
-bunica era o modernista mediocra, in sensul ca se credea moderna dar nu era, era foarte drastica neintelegand psihologia si traumele copilului, totusi ea nu avea vicii;
-colac peste pupaza am si autism nivel unu adica spre ex.in copilarie nu ma jucam normal cu jucariile ci le bateam intre ele;
-aa si la 12 ani eram insociabil, ma speriam si de fete din cauza lipsei educatiei sexauale;
chestia e ca am invatat sa trec peste asta, tocmai acum mi am dat seama cum si sa nucrezi ca sunt un fanatic religios care zice sa ne iertam semenii, sunt deist.
Adevarule ca mi am dedicat o buna perioada din copilarie incercand sa descopar tainele psihologiei, sa ma autoconsiliez cand dadeam de greu fiind la vremea aceea obsedat de rationament si logica, acum am 18 ani!
Pentru atrece peste o situatie neplacuta ai nevoie de o deductie asupra algoritmului de rezolvare a acesteia,daca pornesti din start cu premisa ca totul se rezuma la ce intalnesti la limitele impuse sau urmate de altii este gresit tocmai asta declanseaza sentimentul de obsesie,incapabilitatea de a te maturiza de a incerca sa vezi dincolo de hotarul granitelor stabilite de altii,observate doar de altii si sa visezi cat te duce mintea in cazul meu,pot spune ca da am o minte variata,cel putin acum.
Revenind la intrebare singura cale mai logica sau mai bine zi mai rapida nu consta in a evita persoana! Acum o sa ma intrebi pai dar de ce?
Pai imagineazati ca ai o minte de geniu si ca spui ca n o sa mai vezi acea persoana ca n o sa mai o intalnesti vreodata,da timpul le vindeca pe toate,dar in cazul unui geniu acesta se poate incapatana sa gandeasca peste orizont,si sa se gandeasca chiar din hnou la acea fata, chiar daca nu o place!
Cel mai bine este sa te maturizezi sa ti spui mereu,"ma eu nu mai am nevoie de asta, eu nu  mai am nevoie de aia, sau chiar eu nu mai am nevoie de tine!"Acuma depinde daca ai un ego ranit as adauga ce zici tu sa ti vezi de activitatiile tale, dar as taia partea cu uitatul, n ai cum sa nu ti zboare mintea la ea! Daca nu ai un ego ranit atunci perfectiunea aia chiar a fost o perfectiune in viata ta iar daca vrei marturizeazate si mai mult iar cu putina imaginatie iti poti creea o perfectiune si mai mare cum ai spus si tu"orice iti poate distrage atentia de la ea.Acuma revenind la pacient adica la mine,mersi pentru sfat insa avand in vedere ca am invatat sa ma maturizez si sa evit o problema, cand e evitabila, voi urma doar jumatate din diagnosticul tau.
Imi cer scuze daca am avut o atitudin prea critica, multumesc mult.
(OOO, inca ceva liniile de mai sus legate de viata mea sunt adevarate, mda nu am inventat nimic).

GaZa1994 · Answer

Buna! In primul rând nu sunt psiholog. Nu cred ca ar răspunde nimeni la problem ta fără sa platesti. Eu am zis din propria experienta pe care am avut-o si eu la vârsta la care esti tu acum. Asa probleme de viata cum ai tu, eu nu am avut si in continuare cred ca ar trebui sa te duci la un psiholog. Pana atunci cred ca ar fi bine sa încerci sa uiti trecutul si sa te gandesti mai mult la viitor si la prezent. Fata e o obsesie pentru faptul ca nu ai avut asa ceva vreodată si e ceea ce ti-ai dorit din totdeauna, probabil fără sa iti dai seama de asta. Tragi la normalitate dar chestia e ca normalitatea si-o face fiecare in functie de cum e el. Nu e o regula care sa zica ca asa e normal sau nu. Ceea ce credem noi ca e normal, sunt idei implantate de parintii nostri si ai lor la rândul lor (cel mai probabil). Încearcă sa te debarasezi de tot ce crezi ca nu e bun pentru tine si sa iti vezi de ale tale, sa iti faci un scop si când ajungi acolo, sa iti creezi altul si asa mai departe pana ajungi sa fii ceea ce o sa numești tu "normal". Fiecare a avut partile lui naspa in copilărie dar multi au sters cu buretele si au ajuns undeva unde si-au dorit sau măcar la o linie de plutire. Nu am zis sa uiti de fata aia. E imposibil sa uiti ceva frumos. Dar o sa vezi ca cu cat trece timpul făcând altceva înafara de a te gandii la ea, o sa ajungă doar "o alta persoana pe care o cunosti". O sa iti amintesti mai încolo de ea ca fiind o reamintire a lectiei impuse de tine către tine. Si nu in ultimul rând: Cu cat crezi ca viata ta e naspa, cu atât o sa fie si mai naspa. De exemplu: Acum cativa ani, m-am trezit într-o dimineata si pur si simplu am realizat ca ma simt bine, ca sunt fericita si am zis-o cu voce tare sa mă asigur ca asa e si asa a fost. Mergeam pe strada zâmbind ca proasta si ma simteam asa de bine. Ajunsesem la un stadiu al vietii in care totul era normal. Casa (chirie), partener de viata sa mă iubească si loc de munca pentru amândoi chiar daca erau cele mai proaste joburi si foarte prost plătite, tot eram fericita ca trecusem de cea mai nasoala parte a vietii fără sa îmi pierd mintiile. Am trecut prin greu, am avut ceva noroc (nu foarte mult dar a contat) si am ajuns sa am o viata perfect normală (cel puțin din punctul meu de vedere). Cauta sa pleci si tu in străinătate. Prieteni, cunoștințe, internet, orice! Asta daca iti doresti, bineinteles. Problema cred ca vine si de la tara aia... E tare trist acolo... Ideea e sa schimbi ceva la viata ta, sa nu rămâi într-un loc. Problema nu e obsesia ta, ci faptul ca esti încă prea afectat de trecutul tau.