E perfect normal când nu poți ține pasul cu ce se întâmplă în jurul tău, fix ața mă simțeam și eu, dar asta s-a schimbat când după ce am terminat clasa a10-a m-am transferat la un liceu particular cu frecvență redusă, partea proastă e că trebuie să plătesc această comoditate, dar e mai bine decât să nu am suficient timp pentru mine.
Eu am vrut sa merg la filologie si era mai lejer nu imi bateam capul ca ne-a dat 40 de exercitii la matematica si nu stiu sa le rezolv dar tatal meu m-a convins sa vin aici si acum regret....si daca nu am medie mare nu ma pot muta deci....cum sa nu fiu trist? Oricum, bafta la scoala sper ca e mai bine ca la mine.
Bună. Mă simt aşa mereu. Nu fac nimic deosebit, nu simt nimic deosebit(în afară de o amorţeală psihică de care sunt sătulă până peste cap). Totul pare o prostie plictisitoare şi fără sens.
E normal să te simţi aşa din când în cand, dar dacă durează prea mult timp, nu-i prea ok.
Numai bine îţi doresc!
Mereu încearcă "binele" tău, chiar dacă vei ajunge să regreți tu vei fi singurul vinovat,"binele" celorlalți îl poți încerca mai târziu.