Salutare guys! Am o problema putin mai serioasa cel putin pentru mine care nu imi da pace deloc... Tin sa mentionez ca doresc sa ma descarc aici si nu vreau sa fac mare tam-tam ca problema mea este unica problema. Sunt constient 100% ca exista probleme mult mai mari. Ok, sa incepem.
Pe la 5 ani am inceput sa observ o alunita pe talpla de la piciorul stang si mi se parea extrem de mare. Era infipta in piele si nu puteam sa o scot, dar eram asa de obsedat de ea ca imi doream din toata inima sa infing ceva taios tare in piele sa ajung la ea si sa o scot deoarece ma deranja pe creier. Cu timpul m-am obisnuit cu ea si o accept, desi petreceam foarte mult timp concentrat pe ea. Ok, trec de asta si imi vad de copilarie si nu acord mare importanta acestui aspect, am zis ca va trece de la sine. Pe la varsta de 13 ani, ma uit in oglinda si observ ceva in neregula cu dantura mea. Din momentul in care am observat asta, am inceput sa petrec aproape 3 ore zilnic uitandu-ma in oglinda si gandindu-ma la dintii mei (eu ziceam ca dintii mei sunt handicapati), astfel ajungand sa imi fac cate 200 poze la dinti aproape zilnic sa ma asigur ca totul e inregula. Am dezolvtat de asemenea o obsesie pentru simetrie si nu suportam faptul ca dintii mei nu erau la fel sad Cumva, pe la 15 ani am intrat in depresie si nu mi-a mai pasat deloc de modul in care aratam (nu ma pieptanam, nu ma pensam, chiar aveam si monospranceana si oamenii ma intrebau ce-s cu sprancenele mele, nu ma oboseam sa ma aranjez, doar ma spalam pe dinti si cam atat), pur si simplu nu i-am mai acordat importanta modului in care aratam asa mult, pana sa observ ca lumea ma intreba dc am acnee, dc nu ma ingrijesc etc... Pe la 18 ani incep sa imi redeschid ochii asupra modului in care arat si incept sa ma ingrijesc din nou, pana intr-o zi ma uit in oglinda si observ ca nu imi place ca am anumite alunite pe fata si nu imi place textura pielii mele deloc (am impresia asupra mea ca sunt desfigurat) si ma doare de fiecare data cand ma uit in oglinda si imi vad trasaturile de la apropiere. Eu de natura port ochelari si cand ma uit de la apropiere in oglinda nu ma simt chiar atat de deranjat deoarece imi vad propria imagine blurata, fiind miop. Insa cand imi pun ochelarii si ma uit de la apropiere ma simt extrem de anxios cu privire la ceea ce vad. In fine, observ ca devin extrem de obsedat cu pielea mea si imi fac cel putin 150 poze zilnice pe care le sterg dupa, si am o obsesie grava. Cand imi fac un selfie sau mi se face o poza, ochii mei tind sa se concentreze pe micile detalii ale acelei poze si nu ma pot concentra pe intreaga poza. Astfel, uitandu-ma la micile detalii ale pozei mele, de fiecare data mai gasesc un asa defect in opinia mea. In urma cu o luna m-am uitat in oglinda si am observat dintele din fata ciobit. Inca din acel moment, am devenit iar obsedat de dantura mea si imi fac cel putin 200 poze zilnice la dantura din fiecare unghi posibil si imi verific dantura in oglinda de cel putin 30 ori zilnic. Daca nu fac asta, ma simt nelinistit... Astazi observ ca alt dinte din fata s-a ciobit putin si am avut iar atacuri de panica si nu imi pot lua gandul de la dintii mei deloc. Imi este teama sa ma trezesc cu dintii din fata rupti de tot, motiv pentru care refuz de zile sa mananc ceva, de teama ca imi voi ciobli si mai tare dintii muscand din ceva. Din moment ce am poze din fiecare unghi posibil cu dantura mea, stiu zilnic cum arata si observ si cea mai mica, minuscula schimbare la ei si asta ma nelinisteste teribil. Am dezvoltat cu ocazia asta un nou complex, pe langa celelalte pe care le aveam sad. Dupa ce am observat acum o luna ca mi s-a ciobit dintele, timp de aproape 2 saptamani nu am vrut sa mananc nimic si am avut si o stare foarte deprimanta, efectiv refuzam sa ma dau jos din pat dimineata de suparat ce eram. Asa ajung intr-un final sa aflu ca de fapt sufar de dismorfie corporala/ body dysmorphia. Imi este extrem de teama de cum voi imbatrani cu aceasta conditie, deoarece aparenta fizica se schimba cu inaintarea in varsta si imi este teama de cum voi fi mental mai departe. Chiar am nevoie de ajutor? si mi-l doresc extrem de tare. Am tulburari de anxietate pe langa asta si imi vine efectiv sa plang stiind ca am zile cand nu mai suport. Am o perceptie distorsionata asupra modului in care arat si nu stiu cum arat in realitate. Sunt extrem de stresat si ingrijorat din cauza asta, desi nu ar trebui. Orice mic strop de ajutor/sfat m-ar ajuta enorm. I-am spus cuiva de chestia asta si mi-a spus "fii pozitiv/ gandeste-te la altceva". Efectiv am incercat orice metoda de distragere, nu functioneaza?? Vreau sa ma vad normal, nu imi doresc sa mai traiesc asa?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook