M-am saturat de viata pe care o duc in acest moment.Am 4 surori mai mici:3 dintre ele sunt TRIPLETE de 3 ani iar cealalta are 4 ani.Nu le mai suport pentru ca parintii mei nu le-au educat cum trebuie.Toata ziua urla la ele si le bat. Locuinta noastra e un cotet de porci, mizeria e peste tot iar eu cu mama trebuie sa facem curat zilnic dupa ele.Nu asculta de nimeni chiar si daca sunt batute, iar eu refuz sa le bat pentru ca nu asa educi copiii.Se bat intre ele, se cearta, isi vorbesc urat(ati fi surprinsi ce insulte,, creative" nascocesc:,, du-te cu *** tau de-aici",,, lasa-ma cu puta ta" ș.a.m.d)Nu suport sa ma joc cu ele pentru ca mereu se termina cu cearta, iar eu nu stiu cum sa le mai explic cum sa se comporte, ce e bine si ce e rau....In casa avem un limbaj de tot rasul... taranesc, plin cu injuraturi si greseli gramaticale.Mi-e frica sa nu culeg si eu de la parintii mei lucrurile acestea.Ce sa mai spun despre igiena? Tatal vitreg nu stie nimic despre spalatul pe maini, mi-e scarba sa mai ating clantele sau sa ating mancarea pe care o atinge el.Il detest si sunt rece cu el.De aceea nu ma mai inteleg nici cu mama:spune ca ii desconsider si ca nu ii ascult niciodata sfaturile, ca ii consider prosti si inferiori.Cand au un asemenea comportament si atitudine ar trebui sa ii laud si sa ii apreciez? Incerc sa o ajut pe mama la treburi pentru ca stiu ca ii e greu cu atatia copii(plus ca sotul, tatal meu vitreg, nu prea o ajuta la treburi, avand in vedere ca e la serviciu.Sta cu copiii seara si aduce banii in casa, mare lucru in comparatie cu chinul pe care il ducem noi zilnic cu copiii acestia). Daca incerc sa vorbesc cu ea sau sa ii dau sfaturi nu ma asculta, nu ma ia in serios. Avem si momente bune in familie, dar foarte rare.Imi e rusine sa mai ies afara din cauza ca toti vecinii aud cum urla si cum vorbesc parintii si imi e si mai rusine cand ies cu ei(desi nu le-am spus asta, as enerva-o pe mama mai mult).Imi doresc ca lucrurile sa fie altfel.Ce pot face eu, o adolescenta proaspata in liceu? Cum pot sa indrept situatia asta care mi se pare imposibil de reparat? Chiar nu vad vreo schimbare in viitor daca parintii mei nu isi vor schimba atitudinea. Sper sa ma puteti ajuta cu sfaturi sau vorbe de ajutor.Multumesc anticipat!

Poti face si tu educatie surorilor tale mai mici si cel mai mult, poti pune mana sa faci curatenie in casa, ca nu-i rusine si nu-ti pica mainile.
Cu 3 copilasi mici in casa, este de inteles ca-i zarva si dezordine, dar tu sa stai, sa privesti si sa comentezi aiurea, fara sa pui mana sa faci ceva, nu-i normal.
Esti acolo, ajuta! Iti va prinde bine pe viitor cand vei fii mai mare si vei fii la casa ta, sa te inveti ordonata si curata.
Cu cele mici, educa-le si tu, fiindca poti deschide gura si explica ce nu-i bine sa spuna, ce ar trebui samd.
Totul se schimba, copii cresc, dar daca te prefaci ca nu-i vezi si nu ajuti, acum cand sunt mici, schimbarile se vor produce f greu si cine stie, poate nu vor fii asa cum le vrei tu.

Buna!

Nu ai specificat ce varsta ai. Cati ani mai ai pana faci varsta de 18 ani, poti sa te angajezi si sa pleci de acolo?


Legat de indreptat situatia in sine... nu prea ai cum, nu prea ai ce sa faci, comprtamentul parintilor mai ales... care au deja o mentalitate formata, obiceiurile lor au radacini adanci, este foarte greu de schimbat, uneori aproape imposibila, motiv pentru care nu prea ar trebui sa iti bati capul cu asta, pentru ca esti adolescenta, cum ai spus si tu.

Deci partea de vorbit pica in cazul parintilor. In cazul copiilor mici, nu inteleg cum pot sa vorbeasca asa pe la 4 ani. Ai putea incerca sa le confisti lucrurile, sa nu le mai acorzi atentie si poate asa o sa isi dea seama de ce fac, desi putin probabil.

Daca nu m-as lega nici de acest aspect, as spune urmatoarele lucruri:
Asteapta sa faci 18 ani si sa pleci de acolo, lasa-l pe tatal tau, da-l incolo, stiu cum este sa ai un tata pe care poate nu poti sa il numesti asa.

Inteleg ca iti doresti sa fie altfel, inteleg ca vrei liniste si vrei sa te simti fericita, imi pare nespus de rau pentru situatia ta, as vrea doar sa nu te simti singura acolo. Nu esti singura, rezista.
Este exclus ca si tu sa faci asa, vezi ce se intampla, aceste lucruri te-au format ca persoana si dupa o sa stii ce ai de facut, o sa stii cum sa ai grija de propria ta familie, o sa stii ce este bine si ce nu este bine :D

Este normal ca pe la aceasta varsta sa ai si tu idealuri, sa tinzi spre anumite lucruri, sa iti doresti fericirea cu adevarat si sa fii constienta de asta. Este bine ca stii ce vrei si ca ai constatat ca exista o problema. Gandeste-te ca alta varianta nu prea era, asa a trebuit sa fie, special pentru ca tu sa gandesti cum gandesti acum, si este un lucru oarecum bun, pentru ca esti persoana care esti acum.

Imi pare rau ca nu am putut sa iti dau doar cateva sfaturi si poate unele lucruri motivatoare, desi nu prea cred ca te-au ajutat, mai deloc chiar. Dar mai mult de atat... nu stiu ce as putea sa spun. Poate sa apelezi si telefonul copilului 116 111 (http://www.telefonulcopilului.ro )


Dar pe langa aceste lucruri, stiu ca o sa vina momentul tau de liniste, in care o sa ai lucrurile asa cum vrei, este inevitabil :), asa ca rezista pana atunci, alta varianta nu ai. O sa vina si atunci nu o sa mai conteze ca a durat asa mult sau ce s-a intamplat, o sa te simti bine si fericita, te sigur de asta.

Nu uita sa zambesti, chiar daca esti inconjurata de acele persoane, eu o sa iti tin pumnii mereu. Iti urez numai zile cu soare si asa cum le vrei tu ^_^

Ești la liceu și habar nu ai cum să ai grijă de surorile tale mai mici.
În loc să te plângi de situație ar trebui să îți ajuți mama mai mult.