Cred că e mult vorba de mentalitate. Știi, unii se gândesc tot timpul la probleme, dezamăgiri, surprize neplăcute... Iar alții doar își trăiesc viața. Așa cum e ea! Ce vreau eu ca lumea să înțeleagă este: te-a părăsit iubita/ul? Există milioane de persoane compatibile cu tine sau și mănăstirea/celibatul e o soluție! Ai eșec profesional la vârsta de X ani? Alții după 40 de ani de muncă tot pe salariul minim trăiesc. Aia e. Poți încerca sa ajungi la succes, dar nu ți-l garantează nimeni. Ți-a murit sau s-a îmbolnăvit cineva apropiat? Alții sunt în război și au pierdut totul! Nu te placi ca persoană? Schimbă-te! Respectă-te! Ai pierdut o mașină? Avere? Case? Alții au pierdut și mai mult.
Cred că despre asta e vorba. Ne uităm prea mult la cei care sunt mai fericiți decât noi, dar fericirea e doar o iluzie. Adevărul este echilibrul. Echilibrul îl poți găsi și în mijlocul furtunii. Cu cât ai mai multă grijă de finanțele tale, corpul tău, relațiile tale, liniștea ta, cu atât ghinionul devine mai mic.
De ce unii oameni au parte de mai multă durere decât ceilalți?
Care sunt acei unii? Care sunt ceilalți? Durerea cum o interpretezi? Ce înseamnă să ai parte? Este durerea ceva pe care cineva o împarte, ca să facă parte la unii, și la alții nu? De unde rezultă că durerea vine de sus, de la un El? Nenorocit e astfel de zeu, care împarte neonorociri și dureri. Și mai nenorociți cei ce cred așa ceva.