anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Am aproape 17 ani și am o mulțime de probleme.
In primul rand, sunt o fire foarte foarte retrasa, închisă în mine și care suferă în tăcere. Pun la suflet orice vorba sau mică intamplare. Cu mine nu stă nimeni în bancă, proiecte nimeni nu vrea sa facă cu mine, prieteni nu prea am, decât vreo 2-3 cu care vorbesc ocazional sau când au timp, iar la liceu am 3 colege cu care vorbesc din întreaga clasa de 29, dar nu-mi doresc sa le stresez nici pe ele sau nu prea stiu ce sa le spun. Cu unii din clasa de abia am schimbat o vorba de la începutul anului/liceului pana acum. Mă simt foarte marginalizata, daca eu încerc sa vorbesc cu ei ok, daca nu ei nici macar nu se uita la mine sau sa vrea sa ma bage in seamă. Uneori mai sunt unii profesori care ma întreabă daca îmi place sa stau singura, pentru ca lângă mine e singurul loc liber, iar eu ma simt foarte prost, mă prefac că nu mă afectează.
Cu notele merge mult mai prost, in generala aveam note mult mai mari, eram printre primii din clasa, iar aici nu stiu ce se întâmplă, că am parte numai de ghinion. Uneori regret enorm faptul ca n-am dat pe un profil mai ușor, si nu-mi-e de școală, ca ma descurc eu cum pot, fara pregătiri si altele, cat îmi e de colegi si ca nu prea am cu cine socializa. Mai am câțiva prieteni virtuali, ca sa zic așa, dar eu cred ca ei vorbesc cu mine pentru ca nu ma cunosc cu adevărat in realitate si nu stiu cum sunt.
De iubit nici nu mai zic. Băieții nici nu se uita la mine, nici nu ma observa. Colegele mele sunt mult mai înțepate, ca sa zic așa. Se urcă pe ei, îi îmbrățișează, mai strigă la ei laughing Eu nu vreau sa trec nici in extrema cealaltă, mă consider o persoană la locul ei, dar văd că ele au mai mult de câștigat prin asta.
In oraș nu vin decat la liceu, eu fac naveta si e foarte obositor pentru mine. Eu nu pot merge in excursii sau sa ies seara in oraș cum fac ceilalți(in gașcă, la film, la o plimbare etc.) pentru ca nu are cine sa vina sa ma ia.
Odată am dat in vorba cu o colegă si mi-a zis: "eu înțeleg ca ești timidă, dar nu toti vad lucrurile ca mine, unii pot crede ca ești arogantă". M-am simțit teribil de prost. Uneori prefer sa fiu mai retrasa pentru ca ori n-am curaj, ori mi-e frica de respingere, dar uneori simt ca-s luată de fraiera.
Va rog sa ma ajutați cu un sfat, ceva. Apreciez orice.

4 răspunsuri:
| mentholinks a răspuns:

Deschide-ti gura aia si vorbeste cu oricine, orice.

| Bondarel99 a răspuns:

Posibil sa ai anxietate socială sau ceva de genul, foarte multă lume are așa ceva. In cazul asta e greu sa te schimbi dintr-odată. Singura soluție ca sa te integrezi in colectiv e sa faci tu primul pas, propune sa ieșiți undeva, sa discutați despre ceva, ei nu o sa vina sa te bage in seama, tu trebuie sa faci asta. Fii mai zâmbitoare in primul rând.

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Parcă m-ai descris pe mine.
Eu sunt cam așa cum ai scris tu, dar pot să vorbesc în grupuri mari, dar în grupuri mici mi se pare imposibil și o fac diar când este necesar. Dacă am pe cineva lângă mine (de obicei soția), acea persoană mă mai ajută într-o conversație (și ea este introvertită).
Noi, față de extrovertiți preferăm să ne dedicăm mai mult timp nouă, nh altora.
În Gimnaziu și Liceu eram retras, nu am avut 《 relații 》, nu pentru ca nu veneau fetele la mine, dar eu le respingeam pentru xă nu eram pregătit.
La 19 ani am avut prima relație și a durat câteva luni, dar am renunțat la sfatul părinților, și le mulțumesc pentru asta.
Apoi la 23 de ani am cunoscut-o pe soția mea și după celelalte.
Nu trebuie să ieși în evidență pentru a avea prieteni, ci să încerci (primul pas e greu de făcut) să mergi la ei. Știu, primele dăti vei primi un mare REFUZ. Dar tu nu te opri, continuă! Nu te lăsa.
Caută și la alte clase. Caută oameni cu activități comune cu ale tale.

| Kerre a răspuns:

Incearca sa nu mai fii asa retrasa in tine si sa faci tu primul pas, daca esti sa inchisa in tine normal ca nimeni nu iti atrage atentia.