Salutare, TPU.
Se pare ca iar am ajuns sa va cer ajutorul, chiar daca nu numai in numele meu... Sunt multe de explicat, deci sper ca macar cativa vor citi si intelege frazele mele ceva mai lungi - m-am obisnuit sa vorbesc mai complex.
Anul trecut, prin voia sortii, am ajuns sa cunosc o fata din alta clasa la un proiect scolar. Anul acesta, am ajuns sa fim colegi de clasa, fiindca cele 3 foste clase de atunci au fost comasate in doua. Tot prin voia sortii - sau nu - am intrat la acelasi liceu. Iar de parca n-ar fi suficiente coincidente (si va voi mai spune), locuim pe aceeasi strada, in doua blocuri vis-à-vis.
Situatia intre noi este oarecum OK. Insa, cu familia e alta poveste: in cazul ei, parintii au divortat acum cativa ani, iar in cazul meu, parintii s-au despartit inainte de nastere. Amandoi am ramas cu mamele, care si-au gasit pana la urma iubiti. (Nota: familiile noastre nu se cunosc intre ele, nici nu sunt sigur in ce masura s-ar intelege).
Eu, cu actualii mei parinti ma inteleg bine - nu cred in trancanelile alea despre adolescenta, ca face copiii sa nu se mai inteleaga cu parintii. E drept, ne mai certam, si uneori ma enervez rau pe tatal meu vitreg, caci avem aceeasi personalitate, si niciunul nu lasa in unele situatii de la celalalt. Deci, eu sunt cam in plus cand vine vorba despre certuri de familie.
Insa, treburile stau cu totul altfel cand vine vorba de "madame" (asa ii mai zic eu in gandul meu, uneori). Din cate am inteles de la ea, relatez: tatal ei biologic nu-si da interesul pentru ea, decat probabil in interes propriu. Pe el - nu-l suporta. Mama ei o cearta mereu: ca e proasta, ca e bolnava mintal, that kind of stuff. Ii zice lui madame ca ar trebui sa o duca la psiholog, "ca sa vada ce are" (idee pe care n-o suporta, madame "nefiind ea cea cu probleme"). Astfel, mama ei, odata ce se enerveaza, "se duce la ala (n.a. tatal vitreg) si se saruta" de-i provoaca scarba, iar atunci cand madame ii spune oful, ca ea nu are pe nimeni caruia sa i se destainuie, sa-si dedice inima (ajungem si la partea cu dragostea), primeste drept raspuns de la mama ei ca "De fericirea ei nu ii pasa nimeni, ca ea face tot"...
Diriginta din clasele 5-7 obisnuia sa spuna ca "vina este undeva la mijloc". Ce-i drept, care fel de mama si-ar pune mai presus propria satisfacere de grija propriei fiice? Eu stiu ca mama e femeia care isi asculta copilul, indiferent ca are datorii la banca, n-are un acoperis deasupra capului etc. Pe de alta parte, chiar daca spune asta cu putina exagerare - cine nu exagereaza la suparari -, madame "adoarme mereu plangand", si ca "din cauza parintilor a ajuns sa stie ce este depresia".
Vorbeam despre dragoste. Tot in anul in care am cunoscut-o, ea era innebunita de un baiat (anglofonii ar spune "she had a crush on a boy which...") care umbla mereu cu alte fete, de unii profesori era vazut drept bine-crescut, desi de la o posta era evident ca nu are comportament de om demn de o societate de oameni cu constiinta. Bineinteles ca acest individ a invartit sforile astfel incat ei doi sa nu fie impreuna, dar ea sa fie ranita. Problema a fost ca lunga vreme, auzind vorbele clasice ("trebuie sa mergi inainte", "timpul le va rezolva", "oricum nu te insurai", "cauta altul"), a ajuns sa spuna ca nimeni nu o intelege. Probabil faptul ca nimeni nu vorbea cu ea in clasele mici si-a lasat amprenta.
Si eu am patit ceva extrem de asemanator, dar reactia mea a fost diferita, si nu mai e relevant. Chiar daca eram plin de treaba: lucreaza la server, cumparaturi, mergi la rude in alt oras, renoveaza bucatarii etc, tot am judecat la amanunt situatia si am ajuns la concluzia ca madame e "putin cam foarte" invaluita de sentimente, si are totusi dreptate in ceea ce zice.
In tot timpul asta, m-am atasat enorm de ea, in mare parte datorita lucrurilor prin care a trecut si coincidentelor care ne apropie. Nu pot spune ca o iubesc, desi unii ar zice altfel, dar mai degraba simt o chemare ca ar trebui sa am mare grija de madame. Inexplicabil.
OK, situatia e clarificata. Ziua ei de nastere este in circa 2 saptamani, si doresc sa ii fac un cadou care sa o binedispuna, sa o fac sa uite de griji, sa se simta si ea om... Dispun de vreo 150-200 lei maximum, si fiindca nu poti cumpara un iubit cu bani, ce as putea sa ii iau?
Sau chiar daca nu i-as lua nimic, cum as putea-o face sa nu se mai simta "ca un c***t"? Ea a mai zis ca "doreste un umar pe care sa planga", dar din context e posibil sa se fi referit la un iubit. Mereu spune ca nu va gasi pe nimeni la liceu, e foarte pesimista in clipele astea si cam orice o dezamageste. Probabil ca daca nu gaseste iubire in familie (bunicul ei, care ii era ca un tata, s-a stins din viata acum cca. 1 an), cauta in alta parte. Ce sa fac? Sunt foarte nedumerit... Trebuie sa ma si comport finut cu ea, caci uneori reusesc sa o supar si nu-mi dau seama cum...
Sper din tot sufletul sa ma puteti ajuta, caci eu ma tot gandesc de vreo luna si nu am idei... Merci!
Buna!
o sa incerc si eu sa te ajut cumva, daca pot... Din cate am citit, madame este o fata inchisa in sine, timida, suparata din cauza familiei si acelui baiat. Persoanele de genul asta sunt posesive de obicei, le place sa aiba anumite lucruri doar ale lor, lucruri dragi. Un carnetel foarte dragut (culoare, model stabilesti tu ca poate ii stii gusturile) pe care sa il faca jurnal, sa stie ca il are de la tine, un breloc cu o semnificatie speciala (de exemplu daca ii plac foaarte mult broastele, un breloc cu o broasca simpatica) pe care sa il pastreze ca o amintire de la tine.
un mp3 din ala micut nu e mai mult de 50 de lei (daca ii place muzica si nu are deja unul)... intelegi la ce ma refer, chestii micute dar importante. poate ii place sa citeasca si isi doreste vreo carte scumpa... Cam atatea idei am, scuze daca nu ti-am fost de folos 
Bafta!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Buna
Apreciez gestul tau si ceea ce faci pentru ea, încearcă sa ii arati ca poate avea încredere in tine.
Incerca sa afli ceea ce ii lipseste sau ceea ce își dorește de ziua iei, din vorba in vorba întreab-o ce își dorește de ziua iei... Un parfum, flori si de ce nu o invitatiei la un film( oraș) daca nu își face ziua de naștere.
Răspunde
Nu sunt cea mai priceputa si probabil nu ar trebui sa ma bag in asta, dar totusi as vrea sa incerc(iarta-ma daca nu reusesc). Eu zic sa faci ceva la comanda din argin(fiind mai ieftin) de exemplu o bratara si o jumatate de inimioara pe ea si cealalta jumatate de inimioara sa o pastrezi tu.(ceva in plus daca iti permiti poti sa scrii pe spatele jumatatilor de inimioara ceva de genu:pe prima jumatate pe care o pastrezi LA MULTI si pe cealalalta jumatate a ei ANI, CU DRAGOSTE si urmeaza numele tau). Am o imaginatie bogata 
dar persoanele de genul feminin adora bijuteriile. Scuze daca nu te-a ajutat. Oricum bafta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
