Salutare tuturor.
Vin cu rugamintea de a ma ajuta in rezolvarea unei situatii neplacute...
Sunt in clasa a 12-a, si inca din a 10-a m-am imprietenit foarte bine cu o colega. Pe atunci eu aveam prietena si o vedeam ca pe o simpla amica, imi facea placere sa ies cu ea sau sa discutam diferite chestii. Bineinteles ca am intrat in clasicul friendzone, toate bune si frumoase, i-am cunoscut familia, am fost impreuna cu ei in vacante etc. Intre timp eu m-am despartit de prietena mea dupa o relatie de 2 ani, ea m-a sustinut, intre timp eu am mai avut relatii dar nimic serios (a trecut un an de atunci).
Problema in acest moment e ca (asa cum se intampla in majoritatea cazurilor, bineinteles) am inceput sa vreau sa fim mai mult decat prieteni, imi doresc din nou o relatie serioasa, situatie pe care la inceput nu am luat-o in calcul, intrand de buna voie in postura de "cel mai bun prieten". De curand (de vreo doua luni) si ea s-a despartit de prietenul ei, cu care avusese o relatie destul de lunga, si inca e afectata de asta.
Nu pot sa ma duc la ea sa-i spun in fata ca vreau sa fim impreuna, pentru ca as strica atat prietenia cat si altfel de relatii.
Situatia e dureroasa, stand atatea ore langa ea, iesind cu ea in oras si neputand face nimic.
Ce as putea face? Cum sa ies din zona asta? Stiu ca o sa fie greu sa fac asta, prietenia noastra fiind betonata de timp. Daca ar fi fost ceva mai scurt, nu era greu. Dar in ce directie sa ma indrept? Sa astept sa terminam liceul ca sa nu ne mai vedem in fiecare zi si sa nu o caut o perioada, pentru ca mai apoi sa ma intorc si sa imi schimb atitudinea? Sa astept sa ma caute ea dupa asta? Sa actionez acum? Cu prietenii nu vreau sa discut pentru ca lumea vorbeste mult si cine stie la ce situatii se ajunge.
Orice sfat e binevenit, dau si funda raspunsului care imi place.
O seara placuta!
Ordonare:
După relevanţă
Acum, că e tristă şi nu are o stare ok, încearcă să te comporţi tu de parcă ai fi iubitul ei.
Dacă tot o placi, de ce să-ţi ascunzi sentimentele?
Şi eu am fost în postura ta, oarecum. Eu nu avusesem o relaţie de lung timp, dar el mă susţinea mult şi-mi era alături. Până la urmă am acceptat să fiu cu el, având în vedere ca se comporta foarte frumos. Da, am stricat prietenia pentru o relaţie de 6 luni. Acum, că nu mai suntem împreună, am rămas prieteni.
Degeaba trăieşti nişte sentimente, dacă nu le recunoşti.
Asigură-te că treaba cu fostul' s-a cam terminat şi vezi ce e de făcut. Dacă tot o placi şi vreţi să fiţi bine împreună, având în vedere că vă cunoaşteţi atât de bine, de ce n-o faci? Ce va fi, va fi.
Îţi urez mult succes şi să faci ce-ţi spune sufletul!
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
