Vreau raspunsuri seroase. FUNDA!
Deci eu am o problema in legatura cu familia si perioada mea de adolescenta ( 14 ani si 3 luni ).Eu mai am un frate iar lui ii place fotbalul iar mie tehnologia....? (mai mult)

Question

Vreau raspunsuri seroase. FUNDA! 
Deci eu am o problema in legatura cu familia si perioada mea de adolescenta ( 14 ani si 3 luni ).Eu mai am un frate iar lui ii place fotbalul iar mie tehnologia. El are 7 ani, iar ei ma compara, insulta, ignora si daca vb cu mine, are treaba pentru mine. Fratele meu e in centru' iar eu cred ca sunt umplutura. Pe el il lauda mereu, il alinteaza, si ii zice baiatu'meu in fata mea iar eu sunt ignorat. In special cu mama, tata e mai ok. 
1.Ce ar trebui sa fac, sa ma izolez ceva, ca sa observe? 
2. Mereu cred ca ei nu ma doresc, mereu ma compara iar ei, cand am o reusita sunt ceva gen, da, da, da, desigur super, bla bla bla! Reactioneaza nefav cand ii intreb ceva, iar Mr Google, ii inlocuieste, iar dupa se intreaba ca oare de ce face torul pe cont propriu. Ce ar trebui sa fac, sa ma consolez? 
Vreau raspunsuri serioase, va rog. :(, cateodata ma gandesc la sinucidere din cauza lor, dar eu tin totul in. mine, ca o bomba nucleara, iar eu nu le spun nimic, deoarece, daca faca  asta bomba aia face booooom!

anonim_4396 · Accepted Answer

Simți se se crează o 'barieră' între tine și ei. Te simți inutil. Ai nevoie de afecțiune și atenție, să simți că ești apreciat și prețuit. Nu purta ranchiună pe fratele tău (rolurile puteau fi inversate). Probabil că se gândesc că tu ai trecut de etapa în care aveai nevoie de atenție, își focusează energia pe fratele tău și pe tine te neglijează. Adolescența este cea mai importantă etapă, îți construiești personalitatea. Este perioada când trebuie să fi ascultat și înțeles. Ar trebui să înțeleagă că dacă ai o anumită vârstă asta nu înseamnă că nu simți nevoia de  iubire din partea familiei. Probabil te gândești că au ceva cu tine, că-ți fac în ciudă când îl alintă pe fratele tău. Cred că n-o fac cu intenție. Cred că au niște gânduri greșite și asta îi face să se comporte așa. Cu ce te-ar ajuta dacă te-ai izola, oricum te ignoră. Probabil că te gândești că fratele mic este prioritar pentru ei și nu ți-ar simți lipsa dacă ai muri. Încearcă să nu depinzi sentimental de oameni, dar nu deveni robot. Încearcă să vorbești cu ei (doar cu ei doi), spune-le tot ce te deranjează, dar nu sub formă de reproș (anumitor părinți nu le place să fie acuzați), fi obiectiv și nu lasa loc de interpretări. Spune-le că poate pentru ei asta este o dramă copilărească, dar pe tine te va marca. Spune-le că suferi, și dacă ești mai mare asta nu înseamnă că nu mai ești copilul lor. Încearcă să fi cât mai calm posibil să te controlezi și să nu ridici tonul când le spui ce te deranjează, altfel vei fi înțeles că vrei să ordoni, că vrei să fi autoritar. Întreabă-i "Așa mă reflectez eu în ochii voștri ca un obiect neînsuflețit ce este șters de praf uneori (ca un copil neiubit ce i se acordă atenție cu porția uneori)". Probabil sunt de părere că la fiecare vârstă copilului trebuie să i se administreze un tratament diferit. Spune-le că poate ei nu văd, dar tu simți diferența. Spune-le să încerce să nu te mai compare cu fratele tău. Nu ești un obiect în mai multe exemplare. Fratele tău nu concurează cu tine la un concurs 'fratele favorizat mai mult de părinți', părinți tăi nu sunt jurații care te 'răsplătesc' cu iubire dacă te comporți corespunzător cerințelor lor, nu ești un robot. Fă ce simți.

comyne · Answer

In primul rand ar fi bine sa ii spui macar unuia dintre ei sau spune-i unei persoane apropiate care ar putea sa le spuna(profesori, prieteni) si daca nu merge muta-te cu bunicii dar eu cred ca incearca doar sa il ...nu stiu care era cuvantul dar il lauda doar pentru al incuraja. poate ca e c-am prostut si are nevoie de incurajare...

AndreiWeisz · Answer

Mno sincer, multi patesc asta, parintii tind sa acorde mai multa atentie copilului mai mic. Eu am fost in postura de frate mai mic si da, eram clar favorizat comparativ cu sora mea, mereu ea era criticata si certata si eu laudat. Sincer nu prea poti sa faci mai mult decat sa le explici cand te mai compara cu el, ca voi doi nu sunteti la fel si ca la ce si-au facut 2 copii daca doar unuia ii acorda toata atentia.

moshulica · Answer

Nu te impacienta deloc, nu esti unicat. In toate familiile, cel mai mic dintre frati este cel mai alintat, lui i se acorda cea mai mare atentie, el este laudat pentru orice mica realizare. Din nefericire, unii parinti intaresc laudele prin comparatie cu fratii mai mari, pentru a crea increderea in sine a prichindelului ("vezi, nici fratele tau mai mare nu facea asta asa bine ca tine" sau "tu esti mai destept ca el"). Asta nu inseamna ca si gandesc ceea ce spun! Pare anormal dar e oarecum de inteles. 
Cu cat avansezi in varsta devii mai putin dependent de parinti, mai capabil sa iei singur hotarari in ce priveste propria viata. Parintii "iti dau funie" dar fii convins ca te supravegheaza chiar daca nu e prea vizibil controlul lor. Nu intervin pentru ca nu li se pare necesar s-o faca, sunt multumiti de tine. Nu lua drept insulte orice numultumiri exprimate, pretentiile de la tine sunt in concordanta cu varsta ta. Nu exista copil care sa nu fie mustruluit den cand in cand.
Eu cred ca iti exagerezi problema, incearca sa gasesti si lucruri pozitive in atitudinea parintilor fata de tine. Iar daca nu reusesti, consultarea unui psiholog (nu phihiatru) ar fi o solutie foarte buna.

MaTeOGG · Answer

Am uitat sa specific, ca nu ma compara cu el, decat cateodata, dar mereu cu altii. Ex, am luat si eu o nota mica, in luna aprilie, a fost o faza, nu intru in detalii, si dupa au inceput, sa zica ca a 8-a nu o mai trec, ca sunt bun de nimic, si a inceput sa ma compare toata ziua cu X care a luat o nota mai mare. Si banuiesc eu ca asta o fac doar ca sa ma faca mai ambitios, dar asa sunt eu de fel, le-am explicat dar erau ceva gebn : SEEN