Hei, iti pot spune ca am avut o prietene exact asa. In liceu era prietene foarte bune, dar de cand a inceput facultatea s-a schimbat radical...nu o mai recunosteam. La inceput a fost dureros pentru mine, am incercat sa ii explic cu frumosul, cu cearta. Nimic, zicea ca mine si facea ca ea
Intr-un final am renuntat, am lasat-o ca pe ea. Relatia nu s-a rupt de tot dar nici nu mai e ce era. Dar, stii ce? Mai bine asa, nu pot avea oameni cu obiceouri infecte langa mine, sa imi mai fie si prietena.
In final ea va regreta ca in loc sa isi vada de studii, sa isi creeze cumva un viitor decent isi pierde noptile cu diversi tipi, club, betii si ziua sta si vomita, doarme si plange.
Deci zic sa o lasi ca pe ea, nu se va schimba daca ii zici tu. Ba mai rau te va considera "mamica cea rea care nu o lasa sa se distreze". Cand se va da singura cu capul de pereti se va trezi la realitate
c300 întreabă: