| heddy10 a întrebat:

Salutări! Cum aș putea să îmi conving o prietenă foarte bună, să-și schimbe atitudinea legată de fumat?
Ea știe foarte bine cât de nociv este. Are 19 ani (e la facultate în primul an). Se mai prostea in "tinerețe", mai pufăia câte un fum-două foarte rar când mai ieșeam pe undeva dar mereu a spus că nu o să se apuce pentru că nu e ok. Adesea îmi zice că n-a mai tras un fum de la 14 ani dar recent i-am găsit pachetul în ghiozdan și m-a întristat foarte tare.

Ea e genul ăla mai libertină. Deși nu a fost ținută în lesă cât a fost la liceu, acum are o dorință să încerce mai din toate. A băgat și iarbă, mai bea și câte o bere când iese cu fetele, petrece în club până târziu, a început, foarte rar de altfel, să mai bea și câte un energizant sau cola deși mereu a fost împotriva lor (la fel ca și cu "apucatul" de fumat).

Mereu a văzut lucrurile la modu "poți să îți controlezi dependența", adică ea susține că dacă o faci rar, poți să te controlezi. Când am întrebat-o ce caută pachetul ăla la ea mi-a zis că îl are de weekend-ul trecut, că a fost într-o tabără de studenți și că poate din cauza presiunii sociale și etc. Mă enervează și mai tare fiindcă tot timpul a susținut că nu o să se apuce pentru că ea susține un stil de viață sănătos și că nici măcar o modalitate de integrare socială nu ar trebui să reprezinte viciul ăsta. Chiar și acum susține că nu s-a apucat, ci că doar s-a întâmplat și și-a dat seama că nu merită, că nu e ok (mai ales fiindcă i-a găsit și maică-sa pachetul ăla și a fost tare dezamăgită). De altfel, e o fată foarte deșteaptă și inteligentă. Face chestiile astea din curiozitate mai mult, nu din prostie, pentru că e de părere că trebuie să incerci lucruri noi cât ești tânăr, și că sunt niște experiențe formatoare. Este deșteaptă dar și influențabilă și ea inițial refuză chestii care știe că nu-s ok dar dacă insiști sunt șanse să o convingi. Stă destul de prost la capitolul ăsta. E "slabă". Înainte când îi spuneam că nu e ok atitudinea ei îmi zicea că să o las mai moale că până la urmă face ce vrea (dar o spunea fără tentă răutăcioasă).

Revenind la fumat. Nu dă semne de dependență. Ori se ascunde foarte bine ori nu este atât de atrasă de chestia asta pe cât mi se pare mie. Adică dacă vine acasă 2 săptămâni și stau cu ea zilnic, nu se comportă ca și când i-ar lipsi. Probabil nu s-a instalat dependența sau efectiv nu se lipește de ea așa tare chiar dacă sunt conștient că mai iese la câte o țigară cu colegii/prietenii ocazional. Am aflat că aparent ajunsese până în stadiul în care să își ruleze singură țigări cu foițe. Recent (așa cum povesteam) deja își luase și pachet (mi-a zis că sunt doar 2-3 țigări fumate din pachet și într-adevăr, abia era început). Asta mă face să cred că "s-a pus pe treabă" încă de când a început facultatea (acum 7-8 luni).

E vorba de ipocrizie sau poate să te schimbe atât de tare un anturaj, mai ales la cât de influențabilă e ea? Pentru că mai mereu a fost împotriva multor lucruri pe care acum le face și tot mereu zicea că nu trebuie să facem parte din "turmă". Dar exact acolo s-a cam băgat ea. Într-adevăr, are și mulți oameni (prieteni/colegi) pe lângă ea care fac chestiile astea și cumva simte nevoie de o oarecare integrare deși mereu spune că nu prin asta (fumat/alcool/droguri) ar trebui să ne integrăm în societate.

Știu că a fost o povestioară cam lungă dar sunt foarte frustrat sau supărat sau...nici măcar nu știu exact cum mă simt. Țin la ea foarte mult și știe asta, numai că are "aere" de studenție în cap. Mă gândesc că poate e doar perioada aia de la început în care totul ți se pare cool și rebel, și că o să treacă. Dar n-aș vrea să continuie așa pentru că știm cu toții cum apar dependențele.

Ce aș putea să îi zic? Ce aș putea să fac? Cum să mă comport? Știu că poate să facă ce vrea, dar țin foarte mult la ea și deci implicit la sănătatea și integritatea ei (fie ea fizică sau psihică).

Mulțumesc anticipat!

2 răspunsuri:
anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

N-ar trebui să fie treaba ta, las-o să facă ce vrea, la ce te bagi tu în viața ei?

| SandraEve a răspuns:

Hei, iti pot spune ca am avut o prietene exact asa. In liceu era prietene foarte bune, dar de cand a inceput facultatea s-a schimbat radical...nu o mai recunosteam. La inceput a fost dureros pentru mine, am incercat sa ii explic cu frumosul, cu cearta. Nimic, zicea ca mine si facea ca ea
Intr-un final am renuntat, am lasat-o ca pe ea. Relatia nu s-a rupt de tot dar nici nu mai e ce era. Dar, stii ce? Mai bine asa, nu pot avea oameni cu obiceouri infecte langa mine, sa imi mai fie si prietena.
In final ea va regreta ca in loc sa isi vada de studii, sa isi creeze cumva un viitor decent isi pierde noptile cu diversi tipi, club, betii si ziua sta si vomita, doarme si plange.
Deci zic sa o lasi ca pe ea, nu se va schimba daca ii zici tu. Ba mai rau te va considera "mamica cea rea care nu o lasa sa se distreze". Cand se va da singura cu capul de pereti se va trezi la realitate