"Excepţia confirmă regula" este o expresie provenită din cel puţin trei surse independente, fiecare având sensul ei specific şi logic. Expresia a intrat în conştiinţa populară şi are astăzi o foarte largă răspândire în sensul ei literal şi ilogic.
Cele trei surse distincte ale expresiei sunt:
* nici o regulă fără excepţie vine din latinescul „Nulla regula sine exceptione", unde sensul este lucrurile sunt arareori foarte simple şi supuse unor reguli imuabile, avertizând asupra complexităţii diverselor fenomene reale (fie ele fizice, sociale, economice, etc.);
* excepţia probează regula, în care sensul este cel ce stă la baza metodei ştiinţifice: verifică-ţi (probează) teoria (regula) în cele mai diverse contexte, pentru a vedea dacă rezistă tuturor excepţiilor ce pot apărea în realitate (vezi şi sensul anterior);
* excepţia întăreşte regula sau chiar excepţia confirmă regula este poate cel mai actual sens al expresiei şi probabil cel care a dat naştere sensului pervertit ce este folosit în mod curent. Această variantă este folosită în context juridic şi are următorul sens: excepţia introdusă expres pentru a permite pedepsirea încălcării regulii este o întărire a regulii. De exemplu în regula: „este interzis să ucizi, cu excepţia cazului când ucizi un ucigaş". Acest tip de derogare stă la baza dreptului de auto-apărare la nivel individual şi social, în cazurile extreme în care se consideră că nicio altă acţiune a victimei nu ar fi fost eficientă decât imitarea acţiunii agresorului. Tot în context juridic, expresia poate avea ca interpretare mai puţin directă şi pe aceea că o excepţie explicită a unei reguli implicite (sau nu foarte puternice) confirmă existenţa regulii (sau o întăreşte). De exemplu, să spunem că în regulamentul intern de funcţionare al unui campus universitar se prevede interdicţia de parcare a maşinilor în campus. Un observator aflat în trecere prin campus care vede un semn pe care scrie „parcarea permisă pe aleea A3" are, doar prin observarea excepţiei, posibilitatea de a deduce existenţa regulii (excepţia confirmă regula). Sau, dacă regula este explicită dar slabă, de exemplu în cazul în care observatorul vede un singur semn de „parcare interzisă" la intrarea într-un campus uriaş, atunci semnul cu „parcarea permisă pe aleea A3" are darul de a întări regula (excepţia întăreşte regula). Logica acestei variante a expresiei este că dacă nu ar exista o regulă, atunci excepţia nu şi-ar avea sensul, drept care aflarea excepţiei duce la deducţia regulii (în exemplul de care ne-am folosit mai sus, nu ar avea sens să se specifice aleea A3 anume pentru parcare dacă parcarea ar fi permisă oricum pe tot teritoriul campusului).
Andrei67y5 întreabă: