Scuzati gategoria, dar nu stiam unde altundeva pot pune intrebarea. Eu locuiesc de 8 ani in Spania, si parinti mei nu mai au de munca, asa ca singura posibiltate e sa ma intorc in decembrie acasa, in Romania. Credeti ca imi va fi foarte greu? In romana nu scriu foarte corect si imi este frica si daca nivelul celor din Romania este mai radicat. Ar trebui sa fiu clasa a 1. Deci ce credeti imi va fi greu? Cunoasteti pe cineva care a trecut prin asta? Multumesc anticipat!

Sper sa iti fie util urmatorul articol.
Între două culturi — Cum să mă adaptez?
„Părinţii mei sunt italieni şi-şi exprimă deschis iubirea. Acum locuim în Marea Britanie. Englezii par foarte rigizi şi manieraţi. Simt că nu aparţin niciunei culturi: sunt prea italian ca să fiu englez, şi prea englez ca să fiu italian." — Giosuè, Anglia.
„La şcoală, profesorul îmi spunea să mă uit la el când vorbeşte. Dar, când făceam aşa acasă, tata îmi reproşa că sunt nepoliticos. Simţeam că nu aparţin niciunei culturi." — Patrick, emigrant algerian, care trăieşte în Franţa.
Este unul din părinţii tăi imigrant?
□ Da □ Nu
Colegii de şcoală sau profesorii vorbesc altă limbă sau provin din altă cultură decât familia ta?
□ Da □ Nu
MILIOANE de oameni emigrează anual. Mulţi însă întâmpină probleme serioase. Dintr-odată, se trezesc în mijlocul unor oameni care vorbesc altă limbă, au o cultură diferită şi se îmbracă cu totul altfel. Nu e de mirare că, aşa cum a constatat şi o tânără pe nume Noor, imigranţii ajung ţinta batjocurilor. Noor împreună cu familia ei au părăsit Iordania şi s-au stabilit în America de Nord. Ea spune: „Ne îmbrăcam altfel decât americanii, iar ei râdeau de noi. Bineînţeles că nu înţelegeam umorul lor".
O tânără pe nume Nadia a întâmpinat o problemă de altă natură. Ea povesteşte: „M-am născut în Germania. Cum părinţii mei sunt italieni, vorbeam germana cu accent italian, iar colegii strigau după mine: «Imigrantă proastă!» Când am mers în vacanţă în Italia, nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că vorbeam italiana cu accent german. Simţeam că nu aparţin niciunui loc. Mă simţeam o străină".
Cu ce probleme se mai confruntă copiii imigranţilor? Şi ce pot face ei pentru a profita de situaţia în care se găsesc?
Diferenţe culturale şi bariere lingvistice
Copiii văd cum între ei şi părinţii lor apar diferenţe culturale. De ce stau lucrurile astfel? Pentru că, de obicei, copiii se adaptează mai repede la o cultură nouă decât părinţii. Ana, de pildă, avea opt ani când familia ei a emigrat în Anglia. Iată ce spune ea: „Eu şi fratele meu ne-am adaptat foarte uşor la viaţa din Londra. Părinţilor mei însă, care trăiseră atâta vreme pe mica insulă portugheză Madeira, le-a fost foarte greu". Voeun, care avea doar trei ani când părinţii ei au părăsit Cambodgia şi s-au mutat în Australia, povesteşte: „Părinţii nu s-au adaptat prea bine. De multe ori, tata se supăra rău de tot dacă nu înţelegeam de ce face ceva sau gândeşte într-un anume fel".
Asemenea unui şanţ de apărare săpat în jurul zidurilor unui castel, diferenţele de ordin cultural şi barierele lingvistice îi pot distanţa pe copii de părinţi. Prăpastia dintre ei se naşte când copiii învaţă noua limbă mai repede decât părinţii şi se adânceşte când copiii încep să uite limba maternă şi nu reuşesc să mai discute lucruri profunde cu părinţii.
Ian are 14 ani şi a remarcat că, după ce au emigrat din Ecuador şi s-au stabilit în New York, între el şi părinţi au început să apară probleme de comunicare. El spune: „Vorbesc mai mult engleza decât spaniola. Profesorii vorbesc în engleză, prietenii mei vorbesc în engleză, iar eu vorbesc în engleză cu fratele meu. Mi-e capul plin de engleză. Engleza îmi scoate din minte spaniola".
Te afli în aceeaşi situaţie ca Ian? Dacă familia ta a emigrat când erai mic, poate că nu te-ai gândit că limba maternă ţi-ar putea fi utilă mai târziu. Aşa că, încetul cu încetul, ai uitat-o. Noor mai spune: „Tata insista să vorbim acasă araba, limba lui maternă. Noi nu voiam nici în ruptul capului. Ni se părea că araba era ca o valiză grea, de care n-ai nevoie. Prietenii noştri vorbeau în engleză, programele TV pe care le urmăream erau în engleză. La ce ne trebuia să învăţăm araba?"
Pe măsură ce creşti, probabil că începi să-ţi dai seama cât de bine ar fi dacă ai vorbi fluent limba maternă. Dar îţi e greu să-ţi aminteşti cuvintele care altădată îţi erau la îndemână! „Încurc limbile", mărturiseşte Michael, în vârstă de 13 ani, ai cărui părinţi au emigrat din China în Anglia. Ornelle, care are 15 ani şi, împreună cu părinţii, a părăsit Congo (Kinshasa) şi s-a stabilit în Londra, spune: „Încerc să încropesc o conversaţie cu mama în lingala, dar nu reuşesc. M-am obişnuit cu engleza". Lee, născută în Australia, din părinţi cambodgieni, regretă că nu vorbeşte fluent limba părinţilor. Ea mărturiseşte: „Când vreau să le explic părinţilor ce cred despre unele lucruri, îmi dau seama că nu vorbesc bine limba lor".
De ce să creezi o punte de legătură?
Dacă nu mai vorbeşti bine limba maternă, nu te descuraja. Îţi poţi recăpăta fluenţa! Încearcă însă mai întâi să înţelegi de ce ar fi util să cunoşti limba maternă. Giosuè mai spune: „Am învăţat limba părinţilor pentru că voiam să le fiu aproape afectiv, dar mai ales spiritual. Eu i-am putut înţelege mai bine pe ei, iar ei pe mine".
Mulţi tineri creştini vorbesc fluent limba maternă deoarece vor să le transmită şi altor imigranţi vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:14; 28:19, 20). „Ce bine e să poţi explica Scripturile în două limbi!", spune Salomão, care a emigrat cu părinţii în Londra când avea cinci ani. „Aproape că uitasem limba maternă. Acum sunt într-o congregaţie de limbă portugheză şi vorbesc fluent şi engleza, şi portugheza." Oleg are 15 ani şi locuieşte în Franţa. El mărturiseşte: „Sunt fericit că îi pot ajuta pe alţii. Le vorbesc din Biblie celor ce ştiu rusa, franceza sau moldoveneasca". Noor şi-a dat seama că era mare nevoie de evanghelizatori în teritoriul de limbă arabă. Ea spune: „Iau lecţii de arabă şi mă străduiesc să-mi aduc aminte ce am uitat. Mi-am schimbat atitudinea. Vreau să fiu corectată. Vreau să învăţ".
Ce ai putea face pentru a vorbi din nou fluent limba maternă? Unele familii au constatat că, dacă se străduiesc să vorbească acasă numai în limba maternă, copiii învaţă foarte bine ambele limbi. I-ai putea ruga pe părinţii tăi să te înveţe să scrii în acea limbă. Stelios a crescut în Germania, dar limba sa maternă este greaca. El spune: „Discutam zilnic cu părinţii un text biblic. Îl citeau cu glas tare şi apoi mă puneau să-l scriu după dictare. Acum ştiu să scriu şi să citesc şi în greacă, şi în germană".
Un lucru e sigur: când cunoşti ambele culturi şi vorbeşti două sau chiar mai multe limbi, ai un mare avantaj. Cunoştinţele înmagazinate te ajută să-i înţelegi mai bine pe oamenii cărora le vorbeşti. Totodată, îţi este mai uşor să le răspunzi la întrebările pe care ţi le pun despre Dumnezeu. Biblia afirmă: „Omul găseşte bucurie în răspunsul gurii lui, şi cât de bun este un cuvânt spus la momentul potrivit!" (Proverbele 15:23). Preeti s-a născut în Anglia, dar părinţii ei provin din India. Ea spune: „Cunoscând ambele culturi, mă simt mai sigură pe mine în lucrarea de predicare. Îi înţeleg pe oamenii din ambele medii culturale: le înţeleg convingerile, dar şi comportamentul".
„Dumnezeu nu este părtinitor"
Simţi că nu aparţii niciunei culturi? Nu te descuraja! Şi unele personaje biblice au trecut printr-o situaţie oarecum similară cu a ta. Iosif, de pildă, a fost luat din mijlocul poporului evreu şi dus, de tânăr, în Egipt, unde şi-a petrecut restul vieţii. Chiar aşa stând lucrurile, el nu a uitat niciodată limba maternă (Geneza 45:1–4). Astfel, i-a putut veni în ajutor familiei sale. — Geneza 39:1; 45:5.
Timotei, care a călătorit mult cu apostolul Pavel, era fiul unui tată grec şi al unei mame evreice (Faptele 16:1–3). El nu a permis ca mediul din care provenea să devină un obstacol în calea sa. Dimpotrivă, în lucrarea misionară şi-a folosit cunoştinţele despre cele două culturi pentru a-şi ajuta semenii. — Filipeni 2:19–22.
Oare nu ai putea să vezi şi tu avantajele, nu dezavantajele, situaţiei în care te afli? Nu uita că „Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este primit de el" (Faptele 10:34, 35). Iehova te iubeşte pentru ceea ce eşti, nu pentru locul din care provii. N-ai putea ca, asemenea tinerilor menţionaţi în acest articol, să-ţi foloseşti cunoştinţele şi experienţa ajutându-i pe cei ce provin din acelaşi mediu cultural ca al tău să-l cunoască pe Iehova, un Dumnezeu plin de iubire şi nepărtinitor? Aceasta te-ar putea face cu adevărat fericit! — Faptele 20:35.
Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi articole utile.