Si acum ca sa ma si laud ... ce parere aveti de poezia aceasta (abia am terminat-o :X)...

Eu, prietenul meu si amintirea ei...

Ma inec,
inghit in sec,
in zadar incerc,
sa mai pot
sa m-adun,
sa nu ma pierd.
Printre norii grosi de fum,
simt in mine,
doar durere si tutun,
singurul amic,
ce a mai ramas sa ma asculte
e un palton ud,
ce-mi numara
sticlele goale,
ce-s din ce in ce mai multe.
- Barman, mai adu-nca trei,
una pentru mine,
una pentru el,
prietenul meu,...
- Si una pentru?
- Si una pentru amintirea ei.
Masa asta,
e din ce in ce
mai moale,
pare,
ca-ncet incet,
sufletul din mine moare,
oare,
intru-na-n gand
imi spun,
ca tu,
ar trebui,
sa fi cu mine acum.
Paltonul plange
eu ma ridic
si-ndurerat
incep sa strig,
- Tu simti ce simt si eu?
Iubito, a mea vei fi mereu
Ma asez incet pe scaun
si privesc in jos,
imi ridic paltonul
prafuit si-ntors pe dos.
Scot o poza de la piept,
ma ridic din nou si plec
si-n urma mea,
printre gustu-amar al berii,
printre fumul negru de tigara,
ramane numai amintirea serii,
cand te-am plans intaia oara...


mersi pentru felicitarile primei poezii, care aveti postati si voi :X

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook