Si cum spuneam ca nu am o relație prea buna cu mama, acum imi e teama sa ii dau o veste destul de proasta. Am facut o prostie, nu sunt nici prima dar nici ultima. Se întâmpla din neatenție sa iti pierzi bineînțeles portofelul si sa nu iti mai amintești ce ai facut cu el si pe unde ti l ai lăsat. Am încercat de vreo 2 zile sa imi tot amintesc. Sa merg in locurile respective dar degeaba. Nu era problema de banii din portofel deși erau 90 lei ci de acte, buletin, permis, carduri. Nu stiu cum as putea sa le scot din nou fara Știrea mamei? Am înțeles ca trebuie sa le fac cu ea si sincer nu imi doresc sa ii spun ca am fost amețită si l am pierdut singura ca nu mai imi amintesc unde l am lăsat. Nu ca nu as fi. Imi recunosc vina si mi o asum. Aveți vreo idee ceva? Sau o minciuna... Ceva mai credibila? Prefer sa o mint decât sa ii dau toate detaliile si sa imi faca capul calendar.

Ooohh, doar portofelul? Cand am citit primele 2 fraze mi-am zis "inca una insarcinata" . Oh, well, ai scapat usor.

Spune-i exact asta "Mama, vreau sa-ti dau o veste care nu iti va pica bine. Acum x zile eram cu un baiat si am facut o prostie mare (pleaca capul si nu mai spune nimic vreo 5 secunde cand sa o ia panica la gandul ca esti insarcinata). Am pierdut portofelul cu acte. Imi pare rau si sper sa ma intelegi ca a fost o greseala asa cum probabil mai faci si tu cateodata." Spor!

Poate discutia cu mama ar putea sa inceapa asa:

"Mama, imi dau seama, si mi s-a spus, ca in viata unul din modurile in care se impart oamenii e asta: oameni carora li se intampla in mod repetat si consecvent lucruri nasoale aparent din ghinion, si ceilalti, care nu par ca si cum au probleme la fiecare pas din lucruri stupide. ei bine, asa cum probabil ca ti-ai dat seama si cum am realizat si eu de curand, eu fac parte din prima categorie. imi pare rau, imi asum vina si inteleg ca ritmul in care imi traiesc viata nu mi se potriveste, deci de acum incolo vreau sa fiu mai cu bagare de seama, ca simt ca una din prostiile pe care le voi face pe viitor ar putea sa faca rau cu adevarat cuiva, mie sau altei persoane, tot din neatentia care pare ca-mi da tarcoale. Te rog ajuta-ma sa inteleg, am nevoie de perspectiva, vreau sa invat sa fiu putin ca trupele speciale, cand intru intr-un spatiu sa acopar in scurt timp toate colturile, incat sa nu mai fiu luat prin surprindere. Cred ca este intr-adevar un mod de viata necesar, mai am de trait inca 60 de ani si ar fi pacat sa-i traiesc cu mana dreapta legata la spate. Te rog ajuta-ma si intelege-ma, am nevoie de mama mea."

Te rugam din tot sufletul, gandeste-te bine. lasa-i incolo si pe aia 90 de lei si actele, nu-s mai importante decat tendinta asta.

Fara ajutorul mamei nu poti scoate actele. Asa ca, va sti. Spune-i scurt si rapid.
Pe viitor te asteapta multe probleme: https://morgana1953.wordpress.com/din-ziua-de-azi/

Buna! Asculta nu stiu cați ani ai tu, dar stiu ca ești fata ei orice sar întâmpla pana mori! Așa ca pune-i o întrebare de genul: Mama e adevărat ca îmi vei fi alaturi mereu si ca ma vei ajuta mereu orice ar fi? Mama ca te iubește îți va spune"da" si începi sa ii povestești după care trebuie sa te duci la politie sa anunți pierdere portofelului si sa aștepți pana cineva il găsește si ii duce la politie cu sau fara bani! Dar ai face bine sa blochezi cardurile bancare cat mai urgent, riști sa ramai fara bani! Cu buletinul nu are ce face cu permisul dumneavoastră nici atât! Așa ca dai drumul si vorbește mai repede cu mama ta! Bafta!