Si totusi ii iubim, chiar daca ne ranesc, chiar daca ar trebui sa-i uram.DE ce?

Si baietii gandesc la fel despre fete...
ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca exista 2 oameni care se inteleg si totul sa decurga aproape perfect intre ei. dar chestia e ca nu prea li se intalnesc drumurile.
si cum fiecare apuca sa intalneasca pe cineva care nu e acea persoana destinata lui incepe sa sufere. din nepotrivire, pur si simplu.

De proaste.

Nimic mai adevarat! Ceea ce ne raneste cu adevarat, ceea ce ne afecteaza iremediabil este doar atitudinea si sentimentele celor pe care ii iubim, cei de care ne pasa, cei care inseamna ceva cu adevarat pentru noi. De la ei asteptam mai mult, dorim mai tare, speram mai cu ardoare, ei ne dezamagesc mai amarnic, lor le oferim cel mai mult din noi, din ceea ce insemnam.Stim insa ca nu putem trai fara ei, asa ca, resemnati, secatuiti de puteri, ridicandu-ne iar si iar, lingandu-ne ranile, continuam sa-i iubim, desi stim ca asta ne omoara lent dar sigur!

Pentru ca suntem toleranti si acceptam intoleranta lor.

Pentru ca asa e iubirea. O gasesti greu... O ierti greu. si te desparti greu de ea...
fundita?

Asa e dragostea . alt raspuns nu ti-as putea da

A dat Silvia un raspuns foarte bun.